Interviu cu actorul Mihail Onaca – oferit de Metropotam

SAMSUNG CSC

foto: Radu Mihai Iani

 
Am auzit de Create.Act.Enjoy in februarie, cand au jucat un spectacol la Bucuresti. I-am urmarit de atunci prin tara, pe la festivaluri si chiar in India, unde o fotografie din spectacolul de dans a ajuns sa fie folosita de festival, pentru afis.

Create.Act.Enjoy este o aventura: șase tineri, actori, regizori și un fotograf, s-au intalnit in 2011 in Cluj-Napoca si au inceput sa lucreze impreuna.

Cei 5 tineri sunt: Diana Buluga (actor), Raluca Lupan (actor), Mihail Onaca (actor), Alexandra Felseghi (regizor de teatru), Cristian Pascariu (regizor de film), Alin Barbir (fotograf)

Noi am stat de vorba cu Mihail Onaca despre teatrul de acum, trairi, spectacole, proiecte, Bucuresti si vise.

1. Ce spectacole faceti voi si ce aduc ele nou?

Pana in prezent, am creat doua productii cu care ne laudam: Un toast cu Diavolul (spectacol de teatru construit pentru spatii alternative) și This is my body.Come into my mind (spectacol de teatru-dans).

Primul spectacol este construit special pentru spatiile non-conventionale de teatru: cafenea, bar, club, sala de conferinte. Ne adresam unui public cu o medie de varsta de 30 de ani. Este un spectacol inedit prin tema pe care am abordat-o: Diavolul secolului XXI si compania subpamanteana „SatanCorp”. Intotdeauna am crezut ca Satan nu e un monstrulet mic, meschin si cornut.

In acest spectacol, Diavolul și fetele lui sunt aparitii moderne din lumea Business, aflati pe pamant pentru aniversarea SatanCorp și, implicit, a Diavolului. Publicul este invitatul special al evenimentului, celebrand alaturi de cei trei implinirea a 666.666 de ani de succes diabolic.

Al doilea spectacol este bazat pe dans si expresie corporala, fiind construit pe tema femeii și a feminitatii in contextul societatii de astazi. Prin acest spectacol, echipa si-a propus sa caute impreuna cu spectatorii raspunsuri la intrebari precum: Ce inseamna sa ai personalitate in ziua de astazi? Cum te poti defini intr-o societate care e din ce in ce mai confuza? Cum poti sa te regasesti intr-o lume in care timpul e un lux?

Este un spectacol care contine un mesaj, un strigat intr-o lume din ce in ce mai surda.

2. Prima data pe scena alaturi de Create.Act.Enjoy. Vreo intamplare iesita din comun?

E un sentiment foarte placut de siguranta cand joci alaturi de oameni care iti sunt prieteni, nu doar colegi. Ma simt intotdeauna in siguranta alaturi de Diana Buluga si Raluca Lupan.

Prima oara am jucat alaturi de ele Un toast cu Diavolul in fata unui public corporatist, iar cel mai iesit din comun mi se parea cum ne pregateam noi pentru spectacol intr-o debara mica si anosta, iar in sala era plin de rochii de seara, punci, papioane si mancaruri fine.

1374410_545787672159539_1664267898_n

foto: Bogdan Botofei

3. In ce orase ati mers in turneu si cu ce piese? Cum au reactionat oamenii, ce fel de oameni vin la spectacolele voastre?

Un toast cu Diavolul s-a bucurat de reprezentatii in Bucuresti, Iasi, Cluj-Napoca, Botosani, Baia Mare, Turda, Piatra Neamt si Bistrita.

This is my body.Come into my mind a fost jucat in Cluj-Napoca, Bistrita, Kerala (India) si Skopje (Macedonia).

Pentru mine experienta cu publicul e una din partile cele mai importante cand vine vorba de a juca teatru. Nu exista nimic mai placut ca sentimentul de a fi bine receptat si, prin urmare, placut. Teatrul pe care il facem noi este despre si pentru public.

Avem parte de foarte multe tipuri de oameni. Am avut spectatori cu varste de la 8 la 80 de ani, dar peste tot unde mergem publicul e diferit. Am avut parte de surprize foarte placute in Bucuresti si Iasi, unde spectatorii au fost foarte calzi si receptivi, dornici sa ne asculte si sa-si exprime punctul de vedere atat in timpul, cat si dupa spectacol.

In Cluj-Napoca vin foarte multi tineri sa ne vada, iar Un toast cu Diavolul a avut parte deseori si de un public corporatist (+30 ani). Inca exista o mare frica in ceea ce priveste publicul si teatrul independent, pe care ne propunem sa o inlocuim cu ceva mai mult curaj.

Vrem sa atragem oamenii in spatiile alternative de teatru. Calitatea unui act artistic nu tine de institutia in care se desfasoara, ci de oamenii care il infaptuiesc.

IMG_4762

foto: Ștefan Fekete

4. Despre experienta de la Bucuresti.

Am jucat Un toast cu Diavolul la Bistro Tirebouchon in 16 februarie anul acesta si, trebuie sa recunosc, aveam emotii pentru acest spectacol. Spectatorul din Bucuresti e deja antrenat cu spectacole independente si are multe optiuni cand vrea sa iasa din casa intr-o seara.

Speram sa avem public, sa fie receptivi, sa ne priveasca deschis si obiectiv. Diavolul e un personaj dificil si complex, deseori judecat gresit, privit cu reticenta. In schimb, cand am aparut in fata publicului din Bucuresti si am zis prima replica, am stiut ca nu vor fi probleme.

Oamenii au fost excelenti. S-au distrat copios, au interactionat cu noi, au gustat toate straturile de comic din text. Ne-am simtit foarte bine, iar cu ocazia asta pot sa spun ca ne dorim enorm sa revenim cu acest spectacol in Bucuresti!

5. Locul preferat din Bucuresti.

Imi plac foarte mult stradutele ascunse si linistite din centru, din spatele bulevardelor agitate. Nu am un loc anume preferat. Mai degraba as spune ca imi place sentimentul pe care il am de fiecare data cand ajung in Bucuresti si gasesc oameni sprinteni, plini de viata si vorbareti. Apoi vad zecile de stiluri arhitecturale, toate la un loc. E un haos care imi e foarte drag.

6. Bucurestiul in 10 cuvinte

Haos. Frumusete. Viata. Criza. Excentric. Oameni. Eclectic. Tristete. Muzica. Arta.

Onaca

foto: Cristian Pascariu

7. Care e definitia ta a cuvantului hipster.

Hipster inseamna ceva care cand eram eu mai tanar ( o zic asa chiar daca am 25 de ani ) insemna NORMAL pentru cineva cu un nivel de inteligenta peste mediu. Noi ascultam muzica buna, citeam carti bune, aveam idei bune.

Acum multe dintre acestea au ajuns denaturate de cei care le practica. Ascultam muzica buna = suntem diferiti/nu suntem mainstream; citim carti bune = avem carti bune in biblioteca, dar nu le citim; avem idei bune = doar noi gandim bine, voi sunteti parte din turma.

Acestia nu sunt hipsteri, sunt tinerii lipsiti de inteligenta si cultura de astazi. Termenul de hipster e folosit de multe ori aiurea astazi, insemnand in esenta cu totul altceva.

8. Pentru cei care nu stiu multe despre tine, cine e de fapt Mihail Onaca?

Mihail Onaca. Sunt multe lucruri care ma definesc, asta pentru ca imi plac foarte multe lucruri si ma implic tot in atatea. In mare parte a timpului sunt actor la Create.Act.Enjoy. Imi place foarte mult sa scriu (am cateva proze scurte comice-absurde publicate deja) si mai sunt si fotograf ocazional.

Joc roluri negative pentru ca am o figura de om rau ( just, nu?), dar in realitate sunt un tip agitat, poznas si copilaros, cu o imaginatie bogata spre prea-bogata. Imi plac scriitorii rusi, oamenii in general, pasarile in particular. Vreau sa calatoresc, sa cunosc lumea. Vreau sa joc in filme. Vreau sa fiu faimos.

Vreau sa mai scriu, dar ma opresc. E mai bine sa ma cunoasteti personal.

 

SAMSUNG CSC

foto: Radu Mihai Iani

9. Ce iti place si ce te deranjeaza la bucuresteni?

Cum am mai zis, imi place ca sunt agitati, vioi, certareti. Imi place mai ales faptul ca se bucura de viata. Sunt oameni care actioneaza mai mult, gandesc mai putin – ceea ce e foarte sanatos de multe ori.

Ma deranjeaza ca uneori nu isi dau seama cand devin galagiosi intr-un context nepotrivit. Nu imi plac acei bucuresteni care prin faptul ca locuiesc in capitala se considera deasupra oamenilor din restul tarii (din fericire, am intalnit foarte putini)

10. Ce proiect/idee la care tii mult nu s-a concretizat inca, dar asteapta contextul potrivit?

Imi doresc de 3 ani sa joc intr-un spectacol de teatru-dans. Am lucrat foarte mult in facultate pe zona aceasta, dar prea putin am avut ocazia sa ma perfectionez dupa absolvire. Insa din toamna, eu si colegii mei pregatim mai multe spectacole-surpriza – exista sanse sa avem si un spectacol de teatru-dans.

Dar mai mult decat asta, astept sa vina acel regizor de film care va vedea in figura mea „teatrala” un potential pe pelicula. As vrea sa nu se faca doar filme despre viata simpla a omului banal din Romania. E cazul sa se incerce si altceva.

Ma consider potrivit pentru altceva. Din nou, astept o colaborare in acest sens. Imi doresc foarte mult sa joc in filme si cred ca trebuie sa existe undeva un regizor de film care va sti cum sa ma valorifice.

11. Cum functioneaza piesele de teatru, avand in vedere ca vorbim despre un mediu neconventional? Daca va vrem la Bucuresti, ce trebuie sa facem?

Functioneaza foarte simplu: ne intelegem cu oamenii care detin spatii alternative si, daca ajungem la o intelegere, venim si jucam.

Deci, daca ne vreti la Bucuresti, ne gasiti pe facebook și pe www.createactenjoy.com

12. Planuri de viitor.

Ne dorim un spatiu stabil pentru spectacole in Cluj-Napoca. E cel mai mare plan de viitor pe care il avem.

Ne dorim sa reluam programul de terapie prin arta la spitale din Cluj-Napoca sau alte orase din tara.

Si ne mai dorim sa aducem cultura independenta la un nivel inalt in Romania. Vrem sa obisnuim oamenii cu teatrul alternativ – sa le oferim noi moduri de a consuma arta.

Personal, imi doresc toate de mai sus, plus cat mai multe roluri, cat mai multe intalniri utile pe plan profesional, multe calatorii. Si, cum am mai specificat, vreau sa ajung faimos si apreciat prin/pentru calitatea muncii mele.

13. Top 5 lucruri cu care va laudati.

1. In perioada septembrie-octombrie 2012, compania noastra a implementat primul proiect de terapie prin arta la nivel local prin campania „Arta pentru viata” in cadrul Spitalului Clinic de Recuperare Cluj-Napoca, prin finantarea oferita de compania farmaceutica Servier Pharma.

2. Spectacolul This is my body. Come into my mind a participat la Festivalul International de Teatru Kerala (ITFoK), Thrissur, India, o fotografie din spectacol devenind imaginea oficiala a festivalului (ianuarie, 2013)

3. Turneu national cu spectacolul Un toast cu Diavolul (ianuarie – iulie 2013)

4. Grant Administratia Fondului Cultural National pentru spectacolul This is my body. Come into my mind (mai, 2012)

5. Scurtmetrajul Dupa un an realizat de Cristian Pascariu a fost selectat in sectiunea Short Film Corner la Cannes Film Festival, Franța (mai, 2013)

IMG_9495

foto: Cristian Pascariu

14. Ultima intrebare…care e ultimul vis ciudat pe care l-ai avut noaptea? Cand esti in turneu sau cand lucrezi intens la un rol, visezi diferit?

Cand lucrez la ceva, visez mult mai agitat si de cele mai multe ori are legatura cu tema pe care ma concentrez la repetitii. Am tot visat furtuni si uragane in ultimul timp. Imi amintesc o secventa cu Diana Buluga, colega mea de la Create.Act.Enjoy, care era intr-un costum de baie turcoaz.

Eram amandoi intr-un vestiar de bazin, construit din piatra umeda si rece. Erau multi oameni, iar Diana a aprins mai multe lumanari pe pietre, s-a intins pe un prosop si a indemnat oamenii sa faca la fel si apoi sa doarma. Cand ne-am trezit, Diana m-a luat de brat si alergam pe o plaja de langa Barcelona prin uragan si abia o auzeam urland:

Onaca, trebuieeee sa gasim o strada pe care sa jucaaaaaaaaam!!!

 

¬ Articol realizat de Andreea Verde, oferit de Metropotam !

fotografii: Bogdan Botofei, Laura Bâlc, Radu Mihai Iani, Ștefan Fekete, Cristian Pascariu.

_LBP9827- (1)

foto: Laura Bâlc