music2ALEXANDRA: …mai mult decât un fond sonor, o stare de spirit reflectată prin sunete, poate cea mai fidelă și mai aproape de tine și de ceea ce ești. Momentul în care nu o să mai vreau să cânt sau să ascult muzică va fi momentul în care nu o să mai fiu. Acum aproape 10 ani cineva la care țineam mi-a spus că în teatru voi găsi aproape la fel de multe ca și în muzică.  Aproape… Probabil că se referea la acele momente în care singurătatea prinde o altă formă. Pe mine, muzica m-a învățat să-mi accept și, mai mult, să-mi iubesc singurătatea. Pentru că e cel mai concret și constant lucru pe care-l avem.  Pentru că nu poți să zbori sau să mori când vrei tu, pentru că nu poți să frângi inimile celorlalți care sunt lângă tine, pentru că nu poți să treci peste propriile principii, pentru că nu mai înțelegi de ce, cum, când și dacă mai iubești, pentru că nu poți să urli sau să plângi din tot sufletul în public, pentru că ești fericit până peste poate, pentru că nu mai înțelegi unde ești tu în toată povestea asta și multe altele asemenea: aici intervine muzica și asta înseamnă ea pentru mine.

RALUCA: Muzica pentru mine este companionul orei 6, sau 7, sau 8 când ies afară şi lumea începe să se trezească. Când strada mea e goală şi teritoriul se dispută doar între mine şi cer.

Muzica mă însoţeşte atunci când plecăm toţi în turneu şi dăm peste un cd cu Marylin Manson. Cântăm cât ne țin plămânii.

Muzica mă face să trag de mine şi de corpul meu la fiecare încălzire înainte de repetiţii: one more, keep on going! E acolo şi mă susține în fiecare spectacol.

Atunci când nu mai e nimic de spus şi toate sunt prea apăsătoare, mergem cu Fels în The Box şi avem o sesiune privată de karaoke. Fenomenala voce a colegei mele acoperă cu drag şi modestie horcăielile mele erupte parcă din iad. Mă lasă să cânt pentru că ştie că muzica va da o altă perspectivă zilei, săptămânii, lunii sau anului.

Ajung să am obsesii muzicale, care ţin zile la rând, apoi le uit… ajung să asociez persoane şi situații cu anumite piese… dar cred că fiecare dintre noi face asta.

După o repetiţie de acum vreo 3 sau 4 ani, Fels m-a întrebat: „dacă ar fi să salvezi o singură melodie şi să o iei cu tine pentru toată viaţa, care ar fi ea?”

I-am răspuns.

Şi acum te întreb pe tine, cel care citeşti: dacă ar fi să te descrii pe tine însuți printr-o singură piesă, care ar fi ea?