Un toast cu Diavolul, debut fulminant al unei trupe clujene in turneu prin Romania

Daca in noiembrie, anul trecut, vorbeam despre o premiera a piesei Un toast cu Diavolul la Cluj, astazi vorbim despre un adevarat turneu. Trupa de teatru Create Act Enjoy, regia: Cristian Pascariu, Actori: Diana Buluga, Raluca Lupan si Mihail Onaca ne propun un subiect vehiculat din cele mai vechi timpuri, transpus in actualitate:

Diavolul secolului XXI abandoneaza vesmintele cornutului medieval si se recomanda drept un business-man stilizat si sarmant, directorul singurei corporatii subpamantene. Alaturi de doua nimfe demonice, Diavolul destainuie povestea sincera a succesului sau, avand drept cadru o petrecere de senzatie. Comic, subtil si transant, spectacolul „Un toast cu Diavolul” va invita sa ciocniti paharele cu V.I.P-urile istoriei, clienti fideli ai companiei, prezenti in arhivele SatanCorp.

Piesa a pasit curajos pana acum pe scenele din Turda, Baia Mare, Iasi, Bucuresti, Botosani, urmand pe 31 martie la Bistrita in Plan B.

Piesa este inspirata din Jurnalul Diavolului lui  M.J. Weeks si plaseaza intr-un context parodic lumea corporatista a “target-urilor”, “deadline-urilor”, “rating-ului” si “developement-ului”. SatanCorp este corporatia aflata sub egida diavolului, de aceasta data sub forma unui business-man de succes, alaturi de sotia si amanta sa, care decid sa dea o petrecere exclusivista pe pamant. Umanizarea diavolului trimite cu gandul la faptul ca fiecare dintre noi poarta uneori o camasa malefica, intr-o societate de consum.
1.    Un toast cu Diavolul la Cluj a insemnat o rampa de lansare a unui frumos turneu prin tara. Pe unde “si-a mai tinut toastul” corporatia diabolica?

„Un toast cu Diavolul” este un spectacol creat de la inceput pentru spatiile alternative de teatru. E un spectacol intim din doua motive: subiectul este aniversarea companiei subpamantene SatanCorp , publicul fiind invitatii speciali ai Diavolului, iar celalalt motiv este ca actorii se adreseaza direct publicului, apropierea lor fizica de actori fiind deosebit de importanta. Astfel, dupa ce am creat rampa de lansare la Cluj Napoca, am decis sa invaluim si restul tarii cu farmecele celor 3 diavoli. Pana in prezent, „Un toast cu Diavolul” a fost expus publicului din Turda, Baia Mare, Iasi, Bucuresti si Botosani. Desigur, suntem in cautare de noi spatii alternative, speram sa il rejucam la Cluj (asteptam chiar propuneri in acest sens), deci – fiti siguri ca veti auzi in curand de noi.
2.    Daca ar fi sa vorbim despre un feedback din partea publicului, care este reactia cel mai des intalnita: empatie, intriga, umor? Putem sa vorbim despre o reactie, in primul rand?

Da, vorbim de o reactie. Dupa cum am spus, actorii se adreseaza cat se poate de direct publicului. Spectatorul devine partas, complice, martor, prieten, confident sau…colaborator. Ochii spectatorilor, daca nu curajul de a interactiona cu actorul prin schimb de cuvinte, ofera cea mai puternica reactie. Ei aproba si dezaproba. Empatizeaza si se feresc. Umorul este cu siguranta prezent in spatiile in care jucam. Am avut parte de un public cald si generos, uneori surprinzator de empatic vis-à-vis de personajele asa-zis malefice pe care le interpretam. Empatia sunt sigur ca vine multumita abordarii acestui spectacol. E clar ca un public din secolul XXI va reactiona pozitiv in momentul in care va vedea un Diavol si doua „nimfe demonice” ajustati exact dupa legile acestui secol. „Un toast cu Diavolul” este un spectacol care evita cliseul Diavolului cornut, copitat si cocosat. De aici vin adesea atat empatia, cat si intriga si umorul.
3.    Evolutia inseamna imbratisarea schimbarilor. Cat de mult s-a transformat Un toast cu Diavolul pana acum si din ce puncte de vedere?
Spectacol are parte de foarte multe modificari de la o reprezentatie la alta. Nu exista deloc o rigiditate a textului sau a situatiilor, iar asta permite foarte multe inventii si artificii, pe care noi le imbratisam cu mare drag. Aceste mici modificari dau prospetime jocului actoricesc, reusind sa creeze publicului o senzatie ca totul se intampla „aici si acum” – totul e fresh. Eu am inceput chiar sa schimb obiectele pe care le scot din buzunar la un anumit moment din spectacol, iar genul acesta schimbari fac foarte mult bine in relatia dintre actori, dintre actori si public. Repetitia la infinit nu duce la nimic constructiv, e vital sa gasesti acele lucruri noi care stii ca iti servesc si care pot sa te mai ridice o treapta.
4.    In ce masura se poate “culca pe-o ureche” actorul dupa ce isi stie rolul foarte bine? Situatia devine mai usoara sau dimpotriva?

Mi-e greu sa raspund. Fiecare actor are metoda lui, zonele lui de confort, dificultatile lui. Toate variaza de la actor la actor. In aceasta situatie, mie nu mi-e mai usor, dar nici mai dificil. E desigur o senzatie de glorie si multumire ca ai reusit sa duci la bun sfarsit partea de creatie (momentul in care ai terminat repetitiile la un rol), dar aici e doar inceputul. Satisfactia e ca in cazul unui copil – ne bucuram ca a venit pe lume, dar acum ne vom ocupa ca el sa traiasca. Satisfactia vine mult mai tarziu.  Un rol nu se termina dupa ce il stii foarte bine, el de multe ori nu se termina niciodata (rareori simti ca ai dat tot ce se putea da pentru un rol). Ca actor, e important sa faci in asa fel incat sa tii de rol, sa te lupti pentru a-l juca. De multe ori, mai ales in sfera teatrului independent, fara lupta si ambitie foarte mare, povestea cu rolul si cu personajul risca sa ramana o poveste.
5.    Care sunt dilemele/problemele/obstacolele pe care le-ati intalnit in acest turneu prin tara privind locatia, poate publicul sau alte aspecte?
Exact despre asta vorbeam mai sus. Probleme apar de multe ori la nivel organizatoric. Ma refer la comunicarea dintre compania noastra si managerii spatiilor in care dorim sa tinem evenimentul. Aici intervin obstacolele tehnice, spatiale, logistice, administrative, birocratice etc. Cu toate astea, pana acum am reusit sa le depasim pe toate si sa ajungem peste tot la o intelegere. Suntem foarte adaptabili in ceea ce priveste spatiul. Spectacol este simplu de transportat, usor de instalat – cerintele sunt minime. In ceea ce priveste publicul, nu cred ca am avut probleme foarte mari. Publicul a fost deschis si receptiv, de cele mai multe ori plin de caldura. Ce as putea adauga, in semn de observatie, este ca asteptam chiar mai multi oameni la spectacole. Teatrul alternativ merita toata increderea!
6.    Cat de drag ti-e rolul de business-man sarmant al tuturor veacurilor?
Cat de drag? Aproape la fel de drag cum imi sunt eu mie! Abia ca il simt ca pe un rol, eu sunt Diavolul. Iar aici nu as vrea sa se interpreteze nimic, nu e o blasfemie la adresa providentei, ba chiar deloc. Diavolul, cum am mai spus, nu trebuie privit doar din prisma reprezentarilor din Evul Mediu. Pur si simplu, el exista in trasaturile umane – cati dintre voi nu v-ati simtit cel putin o data ispititori, sarmanti, increzatori, puternici, egocentrici, ludici etc.? Eu pun pariu ca va simtiti des asa, iar uneori va simtiti invers. Nu exista bine si rau. Exista oameni, iar oamenii combina ambele elemente. De aceea mi-e drag acest rol. Ma face sa ma simt un om complet.
7.    Unde urmeaza sa va intalnim? (Ca sa stim sa ne ferim… glumind in ton cu tematica piesei!)

Tocmai ne-am intors de la Iasi (Cafeneaua Maideyi) si de la Baia Mare (Revoire), urmand ca in data de 31 martie sa jucam la Bistrita (Plan B). Si, cine stie, poate ne intoarcem la nava-mama – Cluj Napoca.
Toate cele bune si va multumesc pentru interes.

Time4News