TERRA 2013 – performance în 9 tablouri

Suntem într-o galerie situată la o mansardă, iar de tavanul alb sunt atârnate ştirile care au făcut înconjurul lumii, o retrospectivă mediatică a anului pe care tocmai l-am încheiat.

TERRA 2013 - foto: Nicu Cherciu„Terra 2013” este, înainte de toate, un experiment vizual, pornit de la o serie de fotografii realizate de Crina Prida. Într-o lume „bombardată” de informaţii, publicul ajunge să fie imun la poveştile şi dramele personajelor care apar în prime time pe site-urile de ştiri. Că este vorba despre războiul din Siria, scandalul Pussy Riot, relaţiile de putere din societatea pakistaneză, sau cea mai urâtă femeie din lume – aceste ştiri ajung o formă de entertainment pentru publicul internaţional. Ce se întâmplă atunci când încercăm să „umblăm în pantofii celuilalt”, să-i descoperim universul şi ceea ce stă în spatele alegerii? Diana Buluga, Cristian Pascariu, Vasile Gherghel, Crina Prida și Călina Langa au realiat o expoziţie „în mişcare”, care combină forţa mass-media cu expresivitatea dansului, a muzicii experimentale şi a discursului. Rezultatul se numeşte „Terra 2013”. 

 

Alexandra Felseghi: Povesteşte în linii mari ce înseamnă „Terra 2013”?

Diana Buluga: „Terra 2013” înseamnă un performance de 40-45 de minute care s-a născut punând cap la cap ideile mele cu ideile lui Cristian Pascariu, toate corelate cu muzica live în interpretarea lui Vasile Gherghel de la ElectronLabs. Asta ar fi descrierea în mare. Mai în amănunt, „Terra 2013” înseamnă nouă ştiri ale anului 2013, unele foarte cunoscute care au făcut înconjurul lumii, altele mai puţin cunoscute, descoperite de noi pe internet.

În cadrul performance-ului, fiecare din cele nouă ştiri e tratată în mod diferit – pornind de la o gestică mecanică, foarte calculată și precisă până rostirea cuvântului; de asemena, am recurs și la dans contemporan sau teatru fizic, încercând să exprim corporal ceva specific pentru fiecare știre în parte.

A. F.:  Care a fost criteriul după care aţi ales cele nouă ştiri?

D. B.: Punctul comun care leagă cele nouă ştiri este personajul central – Femeia. Evident, motivaţia alegerii a fost şi una subiectivă, am ales ştirile care m-au impresionat şi m-au marcat într-un fel anume, prin problematica pe care o puneau în discuţie sau prin latura șocantă pe care o aveau. De exemplu, un astfel de caz este cel al celor două adolescente din Pakistan, care s-au filmat dansând în ploaie şi câteva săptămâni mai târziu au fost ucise pentru că familia a considerat că au dezonorat societatea din care făceau parte.

A.F: În performance există un moment care nu este inspirat dintr-o ştire şi totuşi ai ales să îl expui, folosind un monolog.

D. B.: Ştirea de la care am pornit pentru acel moment este războiul civil din Siria. Anul trecut, întorcându-mă de la Bucureşti la Cluj am întâlnit în compartimentul trenului o româncă întoarsă de aproximativ două luni din Siria, forțată să plece din cauza evenimentelor de acolo. Se întorcea la părinţii ei care locuiau aproape de Cluj. Monologul pe care l-am scris pentru performance este inspirat din cuvintele și povestea ei, aşa cum mi le amintesc acum, după aproape un an de la întâlnire. Mi-a povestit foarte multe în călătoria noastră de opt-nouă ore şi cred că această întâlnire a avut loc cu un scop – includerea poveștii ei în scenariul pentru „Terra 2013” și nevoia de a se face auzită.

A. F. : Referitor la tehnicile folosite pentru realizarea performance-ului. De ce ai ales să combini mişcarea cu monologul?

D. B. : Pentru fiecare poveste în parte am ales metoda prin care aş putea exprima cât mai fidel subiectul propus. De aceea, pentru Ucraina am ales gesturi foarte clare, bine delimitate, mecanice chiar. Pentru Pakistan, unde e vorba despre adolescentele care au dansat în ploaie, folosesc mişcări rotunde, deschise şi largi, iar pentru Polonia şi Siria folosesc text pentru că am considerat că mesajul e unul mult mai direct. În acelaşi timp, am un moment „la liber” care se bazează strict pe improvizaţie. E povestea unei femei din Statele Unite ale Americii, care înainte de operaţia de dublă mastectomie a făcut un flashmob în sala de operaţie, dansând cu doctorii şi cu asistentele. Pentru acel moment am simţit că nu e nevoie să stabilesc absolut nimic dinainte, ci pur și simplu să mă las condusă de muzica lui Vasile Gherghel.

TERRA 2013 - foto Nicu Cherciu A. F. : Apropo de Vasile, poţi să povesteşti despre modul în care aţi lucrat?

D. B. : Oficial, suntem la primul proiect împreună. I-am prezentat scenariul, i-a plăcut şi am început să lucrăm. În timpul repetiţiilor, propunerile au venit din partea amândurora. Uneori, eu propuneam ceva corporal şi el se „plia” muzical pe mişcările mele, alteori se întâmpla exact invers. Aşa am lucrat de-a lungul întâlnirilor noastre, lăsând loc de 20-30% pentru improvizaţie. Am insistat să păstrăm părţile de improvizaţie pentru a vedea clar rezultatul colaborării noastre. Dacă în seara respectivă „ne simţeam” unul pe celălalt, însemna că a fost o colaborare fructuoasă şi că gândurile noastre s-au sincronizat.

 

A. F. : În ce priveşte colaborarea cu Cristian Pascariu: cum vezi tu relaţia ideală între actor şi regizor?

D. B. : Când vine vorba de relaţia actor-regizor, cred foarte tare în colaborare și simbioză. Toate proiectele realizate de Create.Act.Enjoy au pornit şi au prins contur prin forma aceasta: niciodată nu s-a întâmplat ca regizorul să devină acel dictator care să-şi impună viziunea, fără să-şi justifice alegerile. Pur şi simplu, ideea de bază vine de la cineva, fără a ţine cont dacă porneşte de la regizor sau actor, atâta timp cât ambii conlucrează spre punerea ei în practică. Niciodată nu m-am întrebat cine a dat mai mult într-un proiect – regizorul sau actorul? Cel puţin nu în cazul companiei noastre. Pentru că atenția ne este îndreptată pe produsul final, care trebuie să iasă foarte bine.

A. F. : Cum ai simţit publicul din seara premierei?

D. B. : La „Terra 2013” am avut parte de un public foarte atent şi deschis; atât cât am putut percepe din perspectiva cuiva care performează. Dar mi s-a confirmat asta imediat, după discuţiile pe care le-am avut cu ei la final. Momentele din performance lasă destul loc de interpretare şi am fost plăcut surprinsă de faptul că viziunea celor prezenţi în sală coincidea cu mesajul pe care doream să îl transmit.

M-a ajutat mult faptul că am limitat accesul publicului la patruzeci şi cinci de persoane. E un spectacol pe care aş dori să îl menţin într-o zonă mai intimistă, pentru ca „livrarea”mesajului să fie cât mai directă şi mai clară. Vreau să păstrez apropierea dintre mine şi spectatori; interacţionez cu publicul şi e esenţial pentru mine să le văd ochii şi să le simt energia.

*TERRA 2013 a avut premiera în 16 februarie 2014, la Cluj-Napoca.

Performer: Diana Buluga

Concept: Cristian Pascariu și Diana Buluga

Suport vizual: Crina Prida

Design costum: Călina Langa

Scenografie sonoră: Electron Labs

Concepție grafică: TD STUDIO

Un proiect „La Mansardă”

 

                                                                                                                                             Autor: Alexandra FELSEGHI

                                                                                                                                             Fotografii: Nicu Cherciu