Lulu şi “dublul” ei în faţa casei

RALUCA: Mi-am dorit mereu o „casă în flăcări”, o mansardă cu vedere spre teatru, un „acasă” alternativ, pentru că după terminarea facultății nu aveam o sală de repetiții. Repetam pe unde și când apucam. Eram destul de “apucați într-ale teatrului”.

După câțiva ani, am ajuns, profesional, acasă. Se numește THE BOX. Așa i-am zis sălii noastre de repetiție. Am botezat-o după ideea unuia dintre noi. Nu îmi aduc aminte cine a spus numele prima dată, dar așa a rămas. Ce încape în Cutia Noastră (THE BOX): repetiții, ateliere, performance-uri, expoziții, sesiuni foto, sesiuni de dans, spectacole, one man show-uri sau orice poate născoci imaginația ta.

We like to think outside THE BOX!

Un “felsie” la perete

ALEXANDRA: Luna asta se face un an de când ne-am luat cutia şi-am poposit pe Moţilor. Mă gândesc la toate spectacolele din ultimii ani, pe care în timpul zilei le ţineam în saci pe la casele cui ne are şi seara ne ajutau să construim iluzii. Acum un an pe vremea asta căram saci de vise şi amintiri din toate locurile pe care le-am vizitat împreună, pe lângă mopuri şi soluţii de curăţat.

Aşa e când te muţi într-un loc nou: ai nevoie de un timp să te împrieteneşti cu pereţii, înainte să poţi numi acel loc „acasă”. Nu numai că ne-am împrietenit cu pereţii desenându-i, dar şi cu podeaua (martorul stabil al căutărilor alunecoase din timpul repetiţiilor) sau cu balconul dinspre stradă, care te face să te gândeşti că, în alergătura pietonilor şi a claxoanelor de maşini, eşti o linişte necesară.

Şi-atunci mai pun de cafea. Una pentru Lulu, alta pentru Diana, cealaltă pentru Cristian, Alin, Robert, Rox şi Crina (pentru ea mai bine, ceai :P) şi să nu uit de electrorusul nostru, Dima. Şi mai pun de cafea şi pentru oamenii mişto de la ateliere şi pentru invitaţii noştri şi pentru oamenii care vin la spectacole şi pentru cei care ne caută şi pentru cei curioşi care se uită din stradă în sus la balconul nostru şi pentru tine, cel care mă citeşti. Vorba aia: sharing is caring.