Willem Dafoe – “I like to disappear”

Willem DafoeZilele trecute am dat peste un filmuleţ dintr-o conferinţă în cadrul The Modern School of Film, în care actorul Willem Dafoe, în calitate de invitat, povesteşte despre relaţia actor – regizor pe un platou de filmare, despre modul în care se apropie de un rol şi îşi depăşeşte blocajele.

Willem Dafoe şi-a început cariera în anii ’70, alături de Richard Schechner, regizor al companiei de teatru experimental The Performance Group, din care s-a desprins celebrul The Wooster Group, câţiva ani mai târziu. A debutat în film în 1981, iar printre producţiile importante amintim: Platoon (1986), Born on the fourth of July (1989), The English Patient (1996), Shadow of the Vampire (2000), Spider – Man (2002), Nymphomaniac (2013).

Puteţi urmări video la link:

https://www.youtube.com/watch?v=Mz-xz5vgcBc

Enjoy 🙂

Amanda Burden: How public spaces make cities work

Amanda BurdenAmanda Burden (urban planner) vorbește pe scena Ted despre importanța spațiului public în viața comunității, modalitățile creative prin care un oraș își poate evidenția calitățile și beneficiile pe care un spațiu public bine gândit le poate aduce societății.

 

Întrega prezentare Ted poate fi vizionată aici – How public spaces make cities work


„Spectacolele sunt ca nişte copii care vor să se nască”. Interviu cu Melinda Jakab

Spectacolul de teatru-dans, Lost in Transition reprezintă cea de-a doua colaborare Create.Act.Enjoy cu coregrafa Melinda Jakab, după This is my body. Come into my mind (2012). Solist în corpul de balet al Operei Maghiare de Stat, Melinda Jakab a semnat coregrafia multor spectacole de teatru, operă şi musical, dintre care amintim: Prinţul cioplit din lemn şi Mandarinul Miraculos de Bartok Bela, Umbrella, Sacre du Printemps de Igor Stravinski, Undeva în Europa, Jesus Christ Superstar, Nabucco 12 (Opera Naţională Română Cluj-Napoca), Vibration.

Repetiție Lost in TransitionÎntre două repetiţii pentru Lost in Transition am reuşit să stăm de vorbă despre puterea dansului de a uni oameni, despre vise şi forţa prezentului.

 

CREATE.ACT.ENJOY: Cum ai descoperit dansul?

MELINDA JAKAB: Eram un copil foarte energic şi, din această cauză, bunica mea m-a dus la şcoala de dans la vârsta de patru ani. Evident, atunci când începi să practici dansul nu conştientizezi ce înseamnă acest lucru – ca proces de transformare a fizicului şi a psihicului. Este nevoie de maturitate pentru a trece la un alt nivel. După terminarea liceului am început să înţeleg, până atunci luptându-mă cu propriul meu corp, cu formarea lui. Abia după ce m-am angajat la Operă (n. red. Opera Maghiară de Stat, Cluj-Napoca) am înţeles ce înseamnă „a oferi” prin dans. Am avut maeştri, care probabil, fără voia lor au devenit modelele mele. În primul rând, prima mea profesoară de balet, Hary Elisabeta, după care maestrul Francisc Valkay, care a văzut în mine ceva mai mult decât eu însămi, mi-a dat aripi şi a avut încredere în mine. El a fost primul care m-a îndrumat spre un alt limbaj decât acela al baletului clasic, lucru care mi-a deschis multe căi şi m-a convins în a căuta altceva. Un alt artist pe care îl consider maestrul meu a fost Tadashi Endo, care m-a sfătuit să nu îmi doresc niciodată să devin un tipar, ci să mizez întotdeauna pe ceea ce sunt eu ca energie.

C. A. E.: Care a fost primul contact cu dansul contemporan?

M. J.: Primul contact a venit târziu, după 15 ani de carieră, în timp ce căutam o altă formă care să mă reprezinte şi să mă simt liberă. Pentru mine, baletul a însemnat o încătuşare a corpului, care nu îmi permitea să îmi epuizez energia. Am încercat mai multe genuri, am experimentat mult timp şi abia după ce am fost admisă la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj am început să studiez peste hotare limbajul dansului contemporan. Prima „portiţă” a fost un workshop la Beyruth. Atunci am realizat că asta îmi doresc să fac pe viitor.

C. A. E. : Care „poziţie” este mai ofertantă: cea de dansator sau cea de coregraf?

M. J.: Ambele poziţii sunt foarte ofertante la vremea lor. Pentru a deveni un coregraf cu experienţă trebuie să fi fost un dansator cu experienţă. Nu este bine să sari aceste trepte în meserie. A fi coregraf înseamnă, în primul rând să poţi să oferi ceva din ceea ce reprezinţi, să creezi, să-ţi defineşti un stil. Dacă nu ai experimentat toată greutatea meseriei pe propriul tău corp, atât fizic cât şi psihic, nu ai posibilitatea să dai mai departe. În plus, trebuie să fii o persoană foarte ambiţioasă, puternică şi deschisă, iar pentru asta ai nevoie de ucenicia scenei.

C. A. E. : Care este diferenţa dintre a lucra cu actori şi a lucra cu dansatori?

M. J.: Sunt două categorii de artişti care ar trebui să înveţe unii de la alţii. Eu învăţ de la actori ceea ce nu am avut ocazia să învăţ de la dansatori şi invers. Nu pun o categorie mai presus de cealaltă, consider că fiecare din ele are o scară largă de exploatat. Văd dansatorul ca pe un motor fix şi corect pe care se pot construi forme, iar actorul ca pe

Repetiție Lost in Transition

un material mult mai maleabil interpretativ. Eu sunt un artist care construieşte pornind de la persoana cu care lucrează, de la ceea ce îi transmite şi îi oferă ea. Sunt foarte atentă la oameni pentru că sunt principala mea inspiraţie în dans.

C. A. E. :  Cum vezi echipa spectacolului Lost in Transition?

C. A. E. : Ai un rol sau un spectacol la care îţi doreşti să lucrezi pe viitor?M. J.:  Văd foarte multă dorinţă şi energie, ambiţie, personalităţi diferite şi interesante, multă culoare şi creativitate. Sunt unii din cei mai creativi oameni pe care i-am întâlnit în lucru – îţi oferă foarte mult material pe care să construieşti şi e o plăcere să vin la repetiţii.

M. J.: Cred în destin şi în faptul că situaţiile vin de la sine. Cred în semne şi sunt îndrăgostită de munca pe care o fac în acel moment. Pentru mine contează să fiu în prezent, să mă canalizez spre el, să trăiesc clipa. Am nevoie să cresc pentru visele mele, iar ele vor apărea de la sine. Spectacolele sunt ca nişte copii care vor să se nască.

Lost in Transition – au început repetițiile

Create.Act.Enjoy a început repetițiile pentru producția Lost in Transition (regia Alexandra Felseghi, coregrafia Melinda Jakab). Proiectul, finanțat în 2013 printr-o campanie de crowdfunding (platforma Creștem Idei), va avea premiera în luna octombrie, la Cluj-Napoca.

Până atunci, haideți să-i cunoaștem mai bine pe cei care fac parte din distribuția Lost in Transition.

*Fotografii realizate de Alin Barbir.

 

Raluca LupanRaluca Lupan

S-a născut în aprilie 1984, la Turda. În 2009, a absolvit Facultatea de Teatru și Televiziune din Cluj-Napoca, secția Actorie. În prezent, Raluca activează în sfera teatrului independent în cadrul companiei de teatru și film Create.Act.Enjoy.

Este doctorand al Facultății de Teatru și Televiziune, precum și asistent universitar al aceleiași facultăți. Este interesată de teatru-dans, performance și contact-improvisation.

Pe Raluca o caracterizează determinarea, curajul de a se reinventa permanent și umorul unic.

 

Reka ZongorReka Zongor

S-a născut în iunie 1992, la Cluj-Napoca. În 2014, a absolvit Facultatea de Teatru și Televiziune din Cluj-Napoca, secția Actorie. A participat la mai multe workshop-uri de dans și mișcare scenică: Festivalul Trans Contact – GroundFloor Group, Cluj-Napoca, 2014; Workshop de mișcare condus de Döbrei Dénes – Timișoara, 2013; Workshop de dans contemporan condus de Grecsó Zoltán – Timișoara, 2012, etc.
În prezent, este colaborator al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca.

Pe Reka o caracterizează profesionalismul, devotamentul și zâmbetul cuceritor.

 

Timea VinczeTimea Vincze

S-a născut în ianuarie 1990, la Cluj-Napoca.

În 2014, și-a definitivat studiile în cadrul Universității de Artă Teatrală Târgu Mureș, secția Actorie. A lucrat la producția Jesus Christ Superstar (regia: Jancsó Hajnal, coregrafie: Jakab Melinda).

Pe Timea o definesc optimismul, energia pozitivă și implicarea totală în proiectele la care participă.

În prezent, este actor al Teatrului de Păpuși „Puck”.

 

Cătălin FilipCătălin Filip

S-a născut în martie 1991, la Satu Mare. În 2013, a absolvit Facultatea de Teatru și Televiziune Cluj-Napoca, secția Actorie. În timpul anilor de studiu, a participat la numeroase workshop-uri de dans și mișcare scenică și la festivaluri naționale și internaționale de teatru. A colaborat cu secția Cinematografie, jucând în mai multe scurtmetraje.

În prezent, colaborează cu Teatrul de Păpuși „Puck” și cu Teatrul Național „Lucian Blaga”.

Pregătit să preia inițiativa, Cătălin e ambițios, optimist și mereu dispus să își ajute colegii.

 

Robert NagyRobert Nagy

S-a născut în septembrie 1993, la Luduș. A absolvit Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia” din Cluj-Napoca. În prezent, este student în anul III la Facultatea de Teatru și Televiziune, secția Actorie, participând permanent la workshop-uri de teatru, dans și mișcare scenică.

Perseverent și cu o atenție sporită pentru detalii, Robert este o fire hotărâtă care știe foarte bine ce își dorește.

 

Christian HarChristian Har

S-a născut în decembrie 1995, la Cluj-Napoca. În 2014, a absolvit Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia”, secția Artă Dramatică. A participat la Tabăra de Creație „Tânăr artist caut scenă” (2011), precum și la Olimpiada Națională de Teatru unde a obținut o Mențiune Specială (2014).

Ambițios, șarmant și jucăuș, Christian apreciază foarte mult munca în echipă.

 

Denis StancsuyDenis Stancsuy

S-a născut în octombrie 1994, la Cluj-Napoca. A absolvit Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia”, în 2014. De-a lungul liceului, a participat la Tabăra de Creație „Tânăr artist caut scenă” (2011) și la mai multe festivaluri naționale de teatru. De asemenea, a colaborat cu Facultatea de Teatru și Televiziune.

Timp de cinci ani a făcut parte dintr-o echipă de rugby, în prezent fiind pasionat de fotografie și management.

Dornic de a învăța lucruri noi și diverse, Denis e perseverent și mereu pregătit să te înveselească.

10 Recomandări de lectură

10 Recomandări de lectură

Astăzi vom răspunde provocării beletristice date de Facebook în ultima vreme. Aşadar, iată cele 10 titluri pe care le recomandăm cu căldură tinerilor practicieni în artele performative:

 

David Mamet – Teatrul, apărută la editura Curtea Veche, în 2013

O carte care se citeşte pe nerăsuflate şi pe care o recomandăm alături de dramaturgia şi scenariile de film ale lui David Mamet!

Mai multe info la link: http://www.curteaveche.ro/teatrul.html

 

Cristina Modreanu – Utopii performative, apărută la editura Humanitas, în 2014.

Cartea reprezintă o compilaţie a celor mai importanţi artişti radicali ai scenei americane în secolul XXI.

Mai multe info la link: http://www.libhumanitas.ro/cristina-modreanu-utopii-performative-humanitas-2014.html

 

Bonnie Marranca – Ecologii teatrale, o lansare editorială a revistei Scena.ro, cu sprijinul Teatrului Naţional Timişoara, în 2012

Eseurile lui Bonnie Marranca, vizionare şi creative, descriu şi analizează munca unor artişti precum John Cage, Meredith Monk, Heiner Müller, Elizabeth LeCompte, Richard Foreman, Robert Wilson, Lee Breuer şi alţii.

Mai multe info la link: http://atelier.liternet.ro/articol/12454/Alina-Nelega-Bonnie-Marranca/Cuvint-inainte-la-Ecologii-teatrale.html

 

Paul Allain, Jen Harvie – Ghidul Routledge de teatru şi performance, editura Nemira, 2012, Colecţia Yorick

O carte care nu ar trebui să lipsească din biblioteca practicienilor!

Mai multe info la link: http://www.nemira.ro/yorick/ghidul-routledge-de-teatru-si-performance–2072

 

Andrei Şerban – Mereu spre un nou început. Atelier teatral ţinut la Teatrul Naţional din Cluj, editura Tracus Arte 2013

Cartea, gândită şi alcătuită de Eugenia Şarvari, este o transcriere fidelă după înregistrările audio ale atelierului cu regizorul Andrei Şerban, desfăşurat în iunie 2005 cu actori ai Teatrului Naţional „Lucian Blaga” din Cluj – Napoca şi studenţi ai Facultăţii de Teatru şi Televiziune.

Mai multe info la link: http://www.tracusarte.ro/?p=2468

 

Yoshi Oida şi Lorna Marshall – Actorul Invizibil, editura ArtSpect 2009

Un studiu practic şi fascinant despre arta actorului, scris în colaborare cu Lorna Marshall, cu un cuvânt înainte de Peter Brook.

Mai multe info la link: http://www.arthoc.ro/show_book.php?isbn=978-606-92125-3-0

 

Zeami – Şapte tratate secrete de teatru Nō, editura Nemira, Colecţia Yorick, 2011

Prima traducere în limba română a tratatelor cu Zeami!

Mai multe info la link: http://www.nemira.ro/yorick/sapte-tratate-secrete-de-teatru-no–1895

 

Teatrul Companiei Socìetas Raffaello Sanzio – Conversaţii cu Claudia Castellucci, Romeo Castellucci, Chiara Guidi, Joe Kelleher, Nicolas Ridout. Revista Scena.ro, cu sprijinul Teatrului Naţional Timişoara, în 2013

Prima traducere în limba română a pasionantelor conversaţii cu membrii Companiei Socìetas Raffaello Sanzio privind procesul lor de creaţie.

Mai multe info la link: http://ro.tntimisoara.com/colectia-atent/

 

Isabelle Ginot şi Marcelle Michel – Dansul în secolul XX, Centrul Naţional al Dansului Bucureşti şi Editura Art, 2011

O istorie a dansului secolului XX, alături de analize şi prezentări ale celor mai importanţi coregrafi ai secolului.

Mai multe info la link: http://www.editura-art.ro/carte/dansul-in-secolul-xx

 

K. S. Stanislavski – Munca actorului cu sine însuşi, apărută la editura Nemira, Colecţia Yorick, în 2013

O traducere minunată realizată de Raluca Rădulescu şi o prefaţă pe măsură, semnată de regizorul Yuri Kordonsky.

Mai multe info la link: http://www.nemira.ro/yorick/munca-actorului-cu-sine-insusi,-vol-1–2240

Lectură plăcută!