Despre riscul de a visa

Despre riscul de a visaAcum câţiva ani, nu mulţi, am ajuns în domeniul artei independente fără a şti cu ce se mănâncă. Proaspăt ieşită de pe băncile şcolii, am realizat că am o meserie care te face să visezi, mai mult decât să câştigi.

Probabil că în copilărie, părinţii te-au lăsat să crezi că poţi face orice, însă în momentul în care le-ai dat vestea că ai vrea să devii artist, ţi-au retezat-o subtil, încercând să te facă să înţelegi că nu te vor putea susţine la nesfârşit.

Probabil că te-ai încăpăţânat totuşi şi ai dat admitere la o facultate vocaţională.

Probabil că ai avut maeştri care te-au înţeles sau profesori care te-au dezamăgit.

Probabil că te-ai comparat cu colegii tăi şi ai fost dezamăgit de tine şi de talentul tău.

Probabil că ai lucrat zile şi nopţi încercând să „furi” secretul meseriei tale viitoare, care pentru tine nu a însemnat niciodată doar „o meserie”.

Probabil că în căutările tale, ai trecut prin experienţe umilitoare sau dureroase, la fel de mult ca prin întâmplări fericite, de euforie.

Probabil că te-ai angajat în proiecte cu care nu aveai nicio afinitate şi care au avut succes, sau în proiecte care te-au costat enorm sufleteşte şi care s-au dovedit a fi un fiasco.

Probabil că ţi-ai pus mai multe întrebări despre tine însuţi/însăţi decât au făcut-o tinerii de vârsta ta.

Şi totuşi, o dată terminată facultatea, probabil că lucrurile astea nici nu mai contează în momentul în care te loveşti de peretele numit „Realitate”. Chirie. Cheltuieli. Instituţii. Angajamente. Contracte. Taxe plătite statului. Relaţii. Tu fiind propriul tău PR – relaţia oarecum schizoidă a artistului independent cu sine însuşi.

„Să ştii cât valorezi.”

„Să ştii să te vinzi.”

Două expresii care ani de zile mi-au dat bătăi de cap şi pe care le-am considerat vulgare şi nelalocul lor. Trecând peste formularea lor nefericită, am ajuns să înţeleg aceste expresii dintr-un alt punct de vedere – acela identitar. Le-am înlocuit, aşadar cu:

„Să ştii cine eşti.”

„Să ştii ce şi cât poţi.”

Să ştii – să cunoşti – să îţi testezi limitele, să rişti, să iubeşti şi să urăşti, să-ţi dezvolţi o atitudine critică, să iei atitudine, să simţi oamenii şi să te deschizi în faţa lor, să încerci să înţelegi, să citeşti, să te documentezi. În ceea ce faci şi în viaţa pe care o duci. Să-ţi umpli bagajul creativ şi să te hrăneşti din el şi prin el. Să fii sincer cu tine. Dacă eşti de acord cu mine, înseamnă că la finalul zilei nu adormi cu zâmbetul pe buze gândindu-te la contul din bancă.

Alexandra FELSEGHI

Să vorbim despre cinema!

sursa foto: google

Akira Kurosawa şi Federico Fellini, sursa foto: google

Săptămâna aceasta am ales să vorbim despre cinema, pentru că am găsit un articol foarte interesant despre temele recurente din filmografia a cincisprezece mari regizori. Aşadar, ne-am gândit că iubitorii celei de-a şaptea arte ar fi încântaţi să cunoască sau să-şi confirme anumite idei legate de stilul lui Lars von Trier, Greenaway, Kubrick, Scorsese, Jodorowsky, Fellini şi alţii. Orice artist creează ţinând cont (voluntar sau involuntar) de experienţele personale, background-ul în care s-a dezvoltat şi care îi construiesc viziunea şi modul de a privi lumea. Orice creaţie are câte puţin din cel care a făcut-o posibilă – iar noi, ca privitori, nu putem să trecem cu vederea aceste mici “ochiuri” de personalitate, care dau suflet unui produs artistic.  Aşadar, recomandăm cu căldură articolul de mai jos:

http://www.tasteofcinema.com/2014/15-great-filmmakers-and-their-thematic-obsessions/

BI-INTERVIU: Raluca Lupan – Diana Buluga

Foto credit: Laura Bâlc

 

Le-aţi văzut dansând împreună în spectacolul This is my body. Come into my mind, „rivalizând” pentru propagarea Răului în Lume în Un toast cu Diavolul sau promovând valori zmeieşti în  Zmeiada Spaţială. Şi totuşi, cine sunt fetele care ne fac să ne amintim că o zi fără „create”, „act” şi „enjoy” e o zi pierdută? De ce le iubim, ce le face plăcere şi ce nu, ce pasiuni au şi cum arată o zi plină din viaţa lor? Află din bi-interviul Create 🙂 

 

Dacă ar fi să scriu „O istorie a culorii părului meu” ar fi:

Raluca: …lungă și traumatică. Pentru el! Negru, albastru, verde, roșcat plus derivatul vișină putredă – de care nu sunt foarte mândră, jumătate verde sau albastru jumătate roșu, portocaliu, blond cald, apoi argintiu, șaten, mov, portocaliu. Și aici am pune și schimbările de stil/ frizură care apar destul de des. E frumos că ne sunt permise infinite schimbări.

Diana: …istoria curcubeului! Sărind peste portocaliu, părul meu a traversat toată paleta de culori: albastru, roz, mov, verde, roșu, gri, galben (blond), negru (brunet), pentru ca în final să se stabilizeze la șaten deschis.

 

Cel mai bun lucru pe care l-a făcut cineva pentru mine a fost:

Raluca: …să mă înveţe să dansez după pofta corpului și a inimii. Mă salvează de fiecare dată. Ar fi sute de momente pe care ar trebui să le povestesc, dar am ajunge la un roman.

Diana: …să mă învețe să nu mai pun atât de mult suflet în părerile altora.

 

Foto credit: Ana Maria Vîjdea

Foto credit: Ana Maria Vîjdea

Cea mai nasoală situaţie la care am luat parte a fost atunci când:

Raluca: …a murit vărul meu. Avea 21 de ani. De atunci nu mai ascult Iris.

Diana: … am asistat la înmormântarea unei persoane dragi.

 

Ce mă face fericită este/sunt:

Raluca: … iubirea și neiubirea de teatru; zâmbetul mamei, al tatei și al surorii mele; mic dejun-urile cu cei mai buni prieteni; muzica clasică, progresivă, alternativă, pop, hip-hop, metal, punk, rockabilly; o carte bine scrisă; cafea în orașe străine; uneori Bucureștiul; bicicleta Pegas, pe care nu o dețin încă; ciocolata; marile și micile speranțe; spațiul imaginativ; distanțele dintre oameni- îmi plac privirile oamenilor care se regăsesc; dansul în orice formă și practicat oriunde; berea cu arome; articolele The Talks; filmele cu Colin Firth; drumul spre centru; cafea în Flowers– locul în care lumea îmi cunoaște numele și preferințele în materie de cafea; poezia; jocurile psihologice; Coca-Cola; ironia și sarcasmul la purtător, Hugh Laurie în concert; Rowan Atkinson; comediile de calitate, întâlnirile cu domnul Andrei Șerban; locul în care lucrez cu super-eroi plini de poezii, frumusețe interioară, oamenii.

Diana: …călătoriile, oamenii inteligenți și pozitivi, cărțile bune, pisica mea Mau, ciocolata

 

La un moment dat mi-ar plăcea să lucrez cu:

Raluca: …Colin Firth – singurul răspuns!

Diana: …Meryl Streep şi Brad Pitt. Ha!

 

Diana Buluga - Raluca Lupan (Statui Vivante în cadrul campaniei Doza de viaţă)

Foto credit: Alin Barbir

Ce crezi că răspunde Diana Buluga/Raluca Lupan la întrebarea de dinainte?

Raluca: Meryl Streep sau Grotowski

Diana:  Colin Firth și Lady Gaga. Ha ha!

 

Un moment emoţionant pe scenă a fost atunci când:

Raluca: …după unul dintre spectacolele mele și al Alexandrei- 4.48 Psihoză, după Sarah Kane, publicul a stat în întuneric și tăcere timp de aproape 3 minute. Sublim. Acea tăcere nu o voi uita niciodată. Cred că a fost dedicată Sarei.

Diana: …am realizat că am colegi pe care mă pot baza sută la sută.

 

Un moment penibil pe care l-am trăit pe scenă a fost atunci când:

Raluca: …jucând alături de colegii mei la un festival de muzică, am rămas ancorată în peisajul din fața mea- o pădure. Eram în cu totul altă parte, în timp ce unul dintre colegii mei încerca să mă readucă din lumea de basm în care eram.

Diana: …am realizat că partenerul meu de scenă era absent și oricât aș fi încercat să schimb asta, nu am reușit. Îmi venea să-mi „iau jucăriile și să mă duc acasă”.

 

Foto credit: Alin Barbir

Foto credit: Alin Barbir

Un partener bun pe scenă înseamnă pentru mine:

Raluca: …cel care mă dezarmează de tot ceea ce cred că știu, care mă învață sau reînvață să am răbdare, care se dăruiște pe sine și face loc și pentru ceilalți, cel care greșește alături de mine, care e prezent, cel care începe să mă iubească și să mă urască în același timp, care are „atâta umilință, cât orgoliu față de opera de artă”.

Diana: … prezență, atenție, joacă, disponibilitate.

 

O zi plină din viaţa mea arată aşa:

Raluca: Cafea până la ora 8-9. Duș. Haine. Verificat lumina, reamintit unde am pus cheia de la ușă. Verificat cont de mail. Vorbit cu mama. Apoi stabilit programul pe ziua în curs. Ore. Repetiții. Antrenamente. Mailuri. Cafea. Cumpărături utile sau inutile. Librării. Să vedem noutățile. Întâlnire cu echipa Create. Răspuns la telefon mai mult decât aș vrea. Sun o dată pe săptămână sau când îmi aduc aminte pe cineva din agendă, pe care nu am mai sunat de foarte mult timp. Să nu mi se facă prea dor. Cafea to go! Scris. Idei de spectacol. Notat. Zâmbit pe stradă și celor necunoscuți. Mail. Programat spectacol. Cafea. Acasă. Spălat vasele. Eu și colega mea avea o regulă: cel care gătește NU spală vasele. În majoritatea timpului sarcina îmi revine mie. Scris necuvintele. NU TE MAI GÂNDI. O porție de HOUSE. Somn. Visat. Amintit vise.

Diana: … Ceai verde, repetiții, Cristian Pascariu, cafea cu fetele, repetiții, Create.Act.Enjoy, suc natural de sfeclă roșie (noua obsesie!), o carte sau un film bun, Facebook… și multe alte variații care mă țin mereu în priză.

10 sfaturi de supravieţuire pentru tinerii regizori

John CairdCe înseamnă meseria regizorului? Control, viziune, autoritate, factor de decizie – regizorul este un punct central în procesul creativ, fără a fi nevoit să scrie un text dramatic, să joace un rol sau să construiască un decor. Bineînţeles, nimic nu-l opreşte să încerce toate acestea, dacă deţine reale aptitudini! Din afară, poziţia regizorului pare să fie job-ul perfect pe care l-ar putea avea cineva în domeniul artelor performative. Dar, cum nimic nu este atât de simplu precum pare, John Caird ne oferă 10 sfaturi de supravieţuire pentru cei care visează la această meserie.

Regizor de teatru şi operă, John Caird este membru onorific al Royal Shakespeare Company şi invitat permanent al Teatrului Naţional din Londra şi al Royal Dramatic Theatre din Stockholm. În 2010, Macmillan Publishers îi  publică volumul Theatre Craft – o carte pe care o recomandăm tuturor practicienilor!

Citeşte cele 10 sfaturi ale lui John Caird pentru tinerii regizori aici: http://www.theguardian.com/stage/theatreblog/2010/mar/23/theatre-director-10-top-tips