Filme de Oscar

Birdman (2014), r: Alejandro González Iñárritu

Birdman (2014), r: Alejandro González Iñárritu

O dată cu 2015 au început şi pariurile pentru filmele nominalizate la Oscar. Iată lista celor mai bune producţii cinematografice ale anului trecut, “most likely to succeed” pe data de 22 februarie. Câte aţi văzut din ele, câte doriţi să (re)vedeţi şi cine credeţi că va pleca acasă cu celebra statuetă?

Let the games begin: http://www.theguardian.com/film/gallery/2015/jan/15/winners-losers-oscar-2015-nominations-in-pictures-gallery

Să pariem, deci! Sfatul nostru: toate filmele din listă merită văzute LA CINEMA!

Te vrem în echipa noastră!

Anunț Colaboratori

 

TE VREM ÎN ECHIPA NOASTRĂ!

Planul tău pe 2015 include mai multă creativitate? Ești norocos! Compania independentă de teatru și film Create.Act.Enjoy caută colaboratori:

  • MANAGER DE PROIECT cu experiență în domeniul cultural
  • AGENT DE VÂNZĂRI cu experiență în domeniul cultural
  • VOLUNTARI cu/fără experiență în domeniul cultural

 

Nu te încadrezi în niciuna din categoriile de mai sus dar vrei să colaborăm? Ai o idee creativă pe care vrei să o pui în practică? Scrie-ne propunerea ta și facem un plan prin care să lucrăm împreună!

Scrie-ne la hello@createactenjoy.com până pe 15 februarie 2015. Create.Act.Enjoy abia așteaptă să te cunoască!

O încurajare suplimentară obții la: 0755 808 863

DOs&DON’Ts: Audiţiile în teatrul independent

Independent Theatre Company Audience

Să zicem că eşti un actor tânăr care doreşte să îşi facă meseria, să fie provocat şi să acumuleze experienţă; sau a cărui efort şi interes se vrea remarcat. În acest caz, ai toate datele pe care le caută o companie de teatru independent. Cu toate acestea, înainte de a participa la casting,  ar trebui să ştii că, indiferent de vechimea şi forma juridică pe care o deţine o companie de teatru, aceasta va ezita să colaboreze cu un actor a cărui atitudine lasă de dorit. Şi asta indiferent de talentul cu care e înzestrat! Pentru că, într-o companie nouă, care nu poate oferi satisfacţii financiare excepţionale, singura motivaţie pe care o poate transmite colaboratorilor este interesul comun pentru producţia respectivă şi o echipă bine sudată.

Aşadar, dacă eşti interesat în a participa la casting-ul unei companii independente, regizorul Arpita Mukherjee, fondatorul Hypokrit Theatre Company din New York, oferă câteva DOs&DON’Ts pe care ar trebui să le ştii. Fă un research despre companie şi membrii ei, nu mima interesul şi, cel mai important, să nu dai senzaţia că ţi-e frică de munca intensă.

O companie de teatru independent înseamnă, în primul rând oamenii care o formează şi în al doilea rând energia şi interesul lor comun pentru a monta producţii în jurul cărora se construieşte o comunitate solidă.

Citeşte tot articolul la link: http://www.hypokritnyc.org/dos-donts-auditioning-startup-theatre-company/

 

Fotografie şi Performance

Ana Mendieta - Imagen de Yagul (1973)

Ana Mendieta – Imagen de Yagul (1973)

„Secolul XX a inventat teoretic corpul. Inventarea lui a izvorât din psihanaliză, atunci când Freud, observând exhibarea corpurilor pe care Charcot o punea în scenă la Salpêtrière, a descifrat isteria de conversie şi a înţeles ceea ce avea să constituie enunţul esenţial al atâtor interogaţii viitoare: inconştientul vorbeşte prin intermediul corpului” (Corbin, Courtine şi Vigarello 2009, 5). Fotografiile happening-urilor şi performance-urilor din anii ’60 – ’70 au devenit astăzi iconice, mai ales pentru modul în care privim şi interpretăm astăzi expresivitatea corporală a artistului. În mod cert, fotografia şi performance-ul au evoluat în paralel încă de la început, influenţându-se reciproc. În eseul său, Photography and Performance, Mark Alice Durant analizează acest fenomen, prezentând imagini din performance-urile unor artişti precum Chris Burden, Ana Mendieta, Haley Newman sau Gabriel Orozco.

Puteţi citi eseul integral la link-ul: http://saint-lucy.com/essays/on-photography-and-performance-3/

Mădălina, fată dragă

Lyn Gardner (critic de teatru The Guardian): “For crying out loud!”

Crying ClownCând aţi plâns ultima dată la un spectacol de teatru? Când v-a luat prin surprindere reacţia emoţională a spectatorului din apropiere şi v-aţi autoînvinuit că sunteţi un insensibil? Şi, mai mult decât atât, de când a devenit plânsul în timpul unui eveniment teatral un indiciu al calităţii acestuia? Formele sub care apare starea de “catharsis” sunt multiple: a-l reduce doar la o singură reacţie, înseamnă a banaliza întreg înţelesul acestui termen.

Criticul Lyn Gardner explică acest fenomen din rândurile publicului de teatru, într-un articol pe blogul The Guardian despre artele performative. Comunicarea dintre Artist – Spectator are loc pe mai multe niveluri, fiind un schimb permanent de energie şi emoţii, un spaţiu viu şi complex, care se naşte de fiecare dată, şi care reprezintă principalul scop al teatrului.

Puteţi citi articolul la link-ul: http://www.theguardian.com/stage/theatreblog/2014/oct/14/crying-in-the-theatre-miss-saigon