„Ca artist chiar ai nevoie de feed-back-ul publicului”

Foto: Vlad Cupșa

Muzica ne reunește în această situație de criză în care suntem acum, am aflat de la Ad Libitum Voices. Și la fel credem și noi. Cei patru muzicieni ne-au fost alături în timpul proiectului Terapie prin Artă, ediția 2020, pentru un concert în aer liber în curtea de la Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie „Prof. Dr. Octavian Fodor” din Cluj-Napoca. Chiar dacă trupele ajung să-și întâlnească fanii doar live pe facebook, aceste întâlniri rămân esențiale de ambele părți, atât pentru muzicieni cât și pentru iubitorii de muzică. Tu cum faci să păstrezi muzica în viața ta chiar dacă nu poți merge la concerte sau festivaluri?

Ai mai cântat în timpul pandemiei? Dacă da, cum a fost experiența?

Sergiu Coltan: În pandemie am mai avut 3 concerte, unul pe stadion si două la deschiderea unor terase. Într-adevăr publicul a fost puțin, dar cu reacții foarte bune. Au fost foarte bucuroși să ne revadă după atâta timp. La fel am fost și noi. Muzica ne-a reunit în această situație de criză în care suntem acum.

Vlad Morar: Cel mai interesat concert a fost concertul nostru din timpul pandemiei. Am făcut un live pe Facebook unde s-au strâns undeva la 700-800 de oameni. Era o energie foarte ciudată. Oamenii, prin comentariile lor, erau super energici, iar noi nu auzeam nimic și nu înțelegeam nimic din ceea ce se întâmpla. Nu ajungea nimic la noi. Live pe Facebook se întâmplă totul „in your soul”.

Tiberius Simu: Și pentru mine prima experiență interesantă din pandemie a fost concertul online când trebuia să urmărim pe feed reacțiile publicului. Abia după ce am văzut atâtea inimioare, pupici și complimente am început să ne mai relaxăm și să avem energia pe care o avem de obicei în concerte. Următoarea experiență a fost concertul de pe Cluj Arena pentru că noi am încercat să animăm publicul așa cum o facem de obicei, iar ei n-aveau voie să se ridice de pe scaune. Erau obligați să stea pe scaune cu măștile pe față și n-aveau voie să cânte. La un moment dat, m-am suit eu pe o gradenă și a venit repede cineva de la pază. Asta e. Ne-am adaptat la situație. Am avut totuși parte și de momente faine în toată perioada asta. În lipsa activității concertistice pe care o aveam în mod normal am făcut niște clipuri de pandemie. Fiecare s-a filmat singur acasă și a înregistrat cu propriul microfon sau telefon. Apoi Sergiu le-a editat pe toate împreună și acum se găsesc pe canalul nostru de Youtube Ad Libitum Voices. Suntem foarte mândri de ele!

Cristian Ignuța: Activitatea noastră din pandemie a fost mai slăbuță, mai subțirică să spun așa. Am avut concertul de pe arenă, un concert în Zalău, unul în Baia Mare și concertul live de pe Facebook care a fost cumva foarte dark pentru că nu aveam absolut niciun om în fața noastră și ca artist chiar ai nevoie de feed-back-ul publicului. Dacă nu simți energia pe care ți-o dă, e destul de greu să te transpui în acel moment. Aici, la spital, a fost cu totul diferit. Toți erau cu zâmbetul pe față și erau încântați să poată să fie prezenți la un eveniment live.

Cum percepi distanțarea față de public? Dar pe cea față de colegii de scenă?

Sergiu Coltan: Este foarte greu acum în perioada asta pentru că noi suntem obișnuiți să interacționăm foarte mult cu publicul, să ne apropiem de oameni, să le dăm microfonul să cânte, să participe activ la actul nostru artistic. Din păcate, acum cu aceste reglementări a trebuit să stăm puțin mai departe, însă chiar și așa am simțit apropierea lor. Au fost alături de noi și au cântat împreună cu noi. Chiar dacă există această barieră fizică, cea sufletească nu a existat.

Vlad Morar: În general distanța noastră față de public e dictată și de natura concertului sau a spațiului în care cântăm. Sperăm să se încheie pandemia asta cât mai curând și să putem să fim din nou aproape de oameni din toate punctele de vedere.

Tiberius Simu: Distanțarea asta e puțin deranjantă și pe scenă. Vlad și cu mine avem obiceiul să ne mai înghiontim. Avem o conexiune scenică puțin mai specială din punctul ăsta de vedere și este ciudat acum că trebuie să stăm departe unul de celălalt și să n-avem interacțiunea cu care eram obișnuiți. Și cu publicul este același lucru. Nu ne putem apropia de ei și nu le mai putem da microfoanele să cânte. Erau niște momente foarte faine și publicul se implica mult mai mult în actul nostru artistic. Sperăm să depășim această perioadă cât mai repede posibil.

Cristian Ignuța: Referitor la distanțare, prima concluzie și cea mai importantă este că așteptăm să treacă. Pentru noi e ca un fel de cușcă de plexiglas unde suntem îngrădiți atât noi, cât și publicul. Fără a ne lăsa să interacționăm, actul artistic nu reprezintă 100% din ceea ce vrem și ceea ce transmitem noi.

Dacă ai fi medic și ai putea prescrie rețete muzicale, ce cântece ai recomanda?

Sergiu Coltan: Aș prescrie That`s amore și nu doar pentru că îmi place mie foarte mult, ci pentru că e despre dragoste, despre o stare de bine, despre bucurie.

Vlad Morar: Cred că aș prescrie tuturor pacienților ultima piesă pe care am lansat-o. Mi-a fost dor este compusă de noi și e exact despre energia care ne lipsește în perioada asta.

Tiberius Simu: Eu dacă aș fi medic oftalmolog aș prescrie piesa Cu o privire.

Cristian Ignuța: Eu dacă aș fi psiholog aș prescrie Nostalgic.

Ce rol ocupă muzica în viața ta?

Sergiu Coltan: Practic muzica este viața noastră. Rolul muzicii este unul central. Ne-am dedicat toată viața pentru asta. Ne place foarte mult ceea ce facem, ne place să interacționăm cu publicul și să vibrăm cu el la fiecare concert.

Vlad Morar: Muzica pentru mine înseamnă totul. Am renunțat la o grămadă de alte lucruri pentru muzică. Ea mă face să mă bucur, să simt că trăiesc, că iubesc. Îmi transmite o energie pe care nicăieri altundeva nu pot să o găsesc.

Tiberius Simu: La mine problema e că am început studiul muzicii la 6 ani și de 34 de ani tot muzică fac așa că practic nu prea îmi amintesc cum era fără. Face atât de tare parte din viața mea încât nu știu cum ar fi fără. Cred că n-ar avea niciun sens. Face parte din mine de când eram copil.

Cristian Ignuța: Eu o să fiu foarte scurt și o să fac doar o comparație: muzică-oxigen.

Foto: Vlad Cupșa

Foto: Vlad Cupșa

Interviu narativ realizat de Ioana Maria-Repciuc, actriță, colaboratoare a asociației Create.Act.Enjoy.