Din dor în dor 

Ne-am întrebat unii pe alții ce doruri avem în perioada asta în care #stămacasă

Diana: „Mi-e dor de-o călătorie. Să-mi pun în spate rucsacul țepos, să cutreier străzi necunoscute, să mă pierd prin piețe aglomerate, să greșesc drumul spre casă. Să respir nou. Da, mi-e dor de-o călătorie…”

George: „Mi-e dor să pătrund în casele oamenilor și să-mi fac zeci de poze fără ca ei să știe sau să afle.”

Paul: Mi-e dor să arunc cu pietre în apă și să fiu copil fără a fi nevoie să dau cu subsemnatul.”

Carmen: Mi-e dor să mă încurc în harta unui muzeu și să mă asortez perfect cu tabloul din spatele meu.”

Bogdan: Mi-e dor de prieteni și de ieșit în oraș și în aer liber fără să am nevoie de o declarație pe proprie răspundere. Mi-e dor și de porumbeii care tot vin în vizită, de un an de zile, la geamurile apartamentului meu din Cluj. Marcel și Virgil i-am botezat. Despre ei am făcut și prima mea animație de izolare. Au ieșit dubios de expresivi.”

Andrada: Mi-e dor să merg cu bicicleta la Create și apoi s-o uit acolo trei săptămâni. Mi-e dor să fac poze random la tot felul de chestii drăguțe pe care le descopeream când mă plimbam teleleu prin Cluj, fără să am un motiv anume pentru plimbările mele.”

Raluca: Mi-e dor de grădina de la Create și de prânzurile duminicale de la mama prietenului meu, de ieșiri spontane, neplănuite și nedeclarate pe propria răspundere.”

Ioana: Mi-e dor să văd un apus, dintr-o mașină care mă duce într-un loc unde abia aștept să ajung.”