Am lacrimi în ochi când îmi amintesc ce am putut noi, o mână de oameni, să facem pentru cei din spitale

Proiectul Terapie prin Artă by Create.Act.Enjoy a început și a crescut cu ajutorul oamenilor care au crezut în el, care s-au implicat și l-au schimbat prin idei originale și curajoase de-a lungul celor șapte ediții „de vară” de până acum, cărora li s-au adăugat și edițiile speciale de Crăciun, începând din 2016. Experiențele din spitale le-au rămas în suflet, așa cum ne povestesc Ioana-Maria Repciuc, Carina Wagner și Oana Serena Secară, actrițe care ne-au fost alături de-a lungul fostelor ediții.

Ioana-Maria Repciuc, care ne e aproape din 2017, a început ca voluntar și, apoi, ca actor. Ioana este orădeancă și a ajuns în Cluj pentru a studia actoria la Facultatea de Teatru, de la UBB. Este un actor tânăr, ambițios și curajos, care aduce prospețime proiectelor în care se aruncă și atrage simpatia tuturor.

Cum ai ajuns în proiectul Terapie prin Artă?

Ioana Maria Repciuc: Am ales să mă implic în proiect din dorința de a împărți bucurie. Cred foarte mult în faptul că schimbul de energie între suflete e sinonim cu minunea. Energia este o forță vindecătoare. Oamenii au nevoie de zâmbete, îmbrățișări, priviri sincere și calde. Cred că acestea sunt cele mai eficiente medicamente din lume și chiar cred în puterea artei, ca tratament. Am intrat în proiect în 2017, la ediția de iarnă. Mai întâi am fost voluntar. Am aflat târziu de proiect, iar echipele erau făcute deja, dar am ținut neapărat să mă implic în orice fel, așa că am ajutat la făcutul pachetelor pentru spitale. După aceea, în 2018, la ediția de vară, am intrat în echipa artistică.

 

Ce ți-a adus în plus experiența Create.Act.Enjoy?

Ioana Maria Repciuc: Experiența de la Create.Act.Enjoy mi-a adus contactul direct cu oamenii. Ceea ce facem noi, la Terapie prin Artă, e tot un fel de spectacol, doar că e ceva mai lung decât spectacolele de teatru obișnuite. Ce am trăit în proiect mi-a dezvoltat spontaneitatea, creativitatea, viteza de reacție la aici și acum. M-a schimbat cumva. Am făcut multe „prostioare”. Am dansat cu rezidenții și cu pacienții… Ne-am jucat mult. 🙂

Empatia este, fără îndoială, o formă de cunoaștere a oamenilor, un mod curajos și uneori riscant de a-i înțelege pe ceilalți și a-i accepta chiar și în momentele dificile, încărcate de emoții și trăiri bulversante, așa cum sunt cele din spitale. Asta crede Oana Serena Secară tânăra actriță a Teatrului Clasic din Arad, care a intrat în 2016 în proiectul Terapie prin Artă by Create.Act.Enjoy din dorința de a dărui energie oamenilor printr-o interacțiune mult mai directă și apropiată decât cea de pe scena unui teatru. Acum, Oana este „mamă cu normă întreagă”, după cum zice chiar ea, dar dincolo de asta rămâne un prieten al proiectului în care s-a trezit plângând de emoție și, apoi, dansând de fericire.

Oana Serena Secară: Am întrat în contact cu Create.Act.Enjoy imediat după ce am terminat facultatea. Proiectul Terapie prin Artă mi se pare ceva esențial pentru comunitate și mi-a deschis puțin ochii față de starea emoțională a oamenilor din spitale. Când am fost acolo, m-am simțit bine și eu, ca om, fiindcă am reușit să fac alți oameni să se simtă mai bine într-o situație grea. Adică, vedeam tristețe în ochii lor și apoi, măcar pentru câteva minute, ceva se schimba. Simțeam că au primit un boost de energie necesară pentru moralul lor.

Ce te-a impresionat în timpul Terapiei prin Artă? Au fost moment grele?

Oana Serena Secară: Tehnic vorbind, asta m-a ajutat, empatia. Empatia e importantă pentru actori, zic eu. E esențial să înțelegi oamenii ca să poți să îți creezi personaje. Au fost momente grele? Da. Mi-a spus un om o dată ceva în genul „tu crezi că asta mă ajută?” Dacă știi cum să o faci – pentru că e greu să lucrezi cu oameni – poți să îi readuci celui care suferă un pic de bună dispoziție care să îl facă mai optimist, poate…

Care au fost lecțiile pe care le-ai învățat alături de Create.Act.Enjoy pentru a le duce mereu cu tine?

Oana Serena Secară: Am învățat că atunci când ai o problemă, poți găsi o modalitate de a te detensiona puțin, chiar și pentru câteva minute, pentru ca apoi să poți vedea lucrurile altfel, ca să te reîncarci cu energie și să recapeți forțe proaspete, să lupți în continuare. Și am aflat cât e de important să fim buni unii cu alții.

Cu drag de proiectul Terapie prin Artă își amintește și Carina Wagner, care a absolvit Facultatea de Teatru și Film din Cluj-Napoca în 2016. „În timpul facultății am primit invitația de a face parte din proiectele Create.Act.Enjoy. Fără doar și poate am spus un mare „DA” acestei invitații.”

Ce înseamnă pentru tine Terapie prin Artă?

Carina Wagner: În primul rând, am un respect deosebit pentru toți oamenii implicați în tot ceea ce înseamnă Create.Act.Enjoy și mai ales pentru dedicația totală cu care aceștia s-au aruncat în acest proiect, fără a lăsa loc de „dar dacă nu ne iese?”. Sunt niște profesioniști în tot ceea ce fac și, mai presus de orice, sunt OAMENI – oameni cu suflete mari cărora le pasă de alți oameni. Așa se nasc proiectele care devin ulterior idealurile generațiilor noi, cu suflet. M-am implicat in proiectul Terapie prin Artă și am lacrimi în ochi și acum când îmi amintesc ce am putut noi, o mână de oameni, să facem pentru cei din spitale, în acele zile minunate de vară…

Ce te-a impresionat în cadrul acestui proiect?

Carina Wagner: Oamenii triști și îndurerați din spitale. Când am ajuns la ei, stăteau, ca în orice altă zi, în saloanele lor… Atunci când ușile s-au deschis, iar noi, costumați în mimi, clovni sau statui vivante, am intrat în saloane și brusc le-am readus zâmbetele pe chipuri. Nu o să uit niciodată cum un bătrânel s-a ridicat și a început să se joace cu noi, ca și cum ar fi fost un copil. Zâmbetul lui îmi vine și acum în minte…

De fapt, provocarea cea mai mare a fost să reușim să rămânem tari și să ne stăpânim emoțiile în momentul în care am văzut atâția oameni îndurerați.

Dar oricât de greu ar părea ideea de a-ți păstra calmul, faptul că tu ești sănătos și ești acolo ca să le oferi un zâmbet celorlalți, alungă orice teamă că ai putea fi doborât de lacrimi. Nicidecum. Pentru că toți pacienții cu care ne-am întâlnit începeau să zâmbească uitându-se la noi!

Acest proiect m-a ajutat foarte mult să-mi conștientizez propriile limite, m-a întărit și m-a făcut sa realizez ce contează cu adevărat în viață. Cred că despre asta e vorba.

Interviu realizat de Ligia Niculescu și Carmen Muntean.