Posts

Lăsaţi copiii să vină la…teatru!

Spectacol de copii

Teatrul pentru copii contează la fel de mult ca şi publicul său – un public ce nu se fereşte să-şi arate simpatia, frica sau plictiseala. Şi, când ai de-a face cu asta, spectacolele nu mai sunt o simplă joacă, ci o treabă serioasă. Pentru că, într-un fel sau altul, modelează gusturi, deschid supape creative, inspiră la cunoaştere şi empatie, sau îi ajută pe cei mici să înţeleagă fenomene din viaţă. Avem nevoie de toate acestea acum, într-o lume în care copiii  sunt martorii unor schimbări culturale şi tehnologice masive. Cine îşi doreşte în viitor o societate de cyborgi?

Recomandăm un articol scris de criticul Lyn Gardner de la The Guardian, despre importanţa artei şi în special a teatrului în educaţie. Citeşte articolul AICI.

Lyn Gardner (critic de teatru The Guardian): “For crying out loud!”

Crying ClownCând aţi plâns ultima dată la un spectacol de teatru? Când v-a luat prin surprindere reacţia emoţională a spectatorului din apropiere şi v-aţi autoînvinuit că sunteţi un insensibil? Şi, mai mult decât atât, de când a devenit plânsul în timpul unui eveniment teatral un indiciu al calităţii acestuia? Formele sub care apare starea de “catharsis” sunt multiple: a-l reduce doar la o singură reacţie, înseamnă a banaliza întreg înţelesul acestui termen.

Criticul Lyn Gardner explică acest fenomen din rândurile publicului de teatru, într-un articol pe blogul The Guardian despre artele performative. Comunicarea dintre Artist – Spectator are loc pe mai multe niveluri, fiind un schimb permanent de energie şi emoţii, un spaţiu viu şi complex, care se naşte de fiecare dată, şi care reprezintă principalul scop al teatrului.

Puteţi citi articolul la link-ul: http://www.theguardian.com/stage/theatreblog/2014/oct/14/crying-in-the-theatre-miss-saigon