Posts

Talent vs. Tehnică

Talent vs. TehnicăMulţi susţin că actoria este o meserie care nu se poate învăţa. Şi-atunci, de ce există în lume atâtea şcoli şi metode prin care se încearcă să se predea ceva ce nu poate fi învăţat? La o primă vedere, toată situaţia are ceva „don quixote”-esc, nu-i aşa? Cu toate astea, cred că la mijloc există o nuanţă – pe numele ei, „talent”, sau predispoziţie, aplicaţie naturală, aptitudine transmisă prin genetică, cine ştie, în orice caz de o provenienţă ambiguă. Şi tocmai din cauza ambiguităţii lui, ar trebui să-l creştem şi să-l antrenăm cu ajutorul tehnicii. Iar asta se învaţă – cu mult efort, răbdare, carne şi sânge. Ea face diferenţa între un amator şi un profesionist sau între un profesionist bun şi unul mai puţin bun.

Recomandăm, aşadar, articolul lui Jason Bennett despre ingredientele unui joc reuşit, pe care puteţi să-l accesaţi aici.

Lyn Gardner (critic de teatru The Guardian): “For crying out loud!”

Crying ClownCând aţi plâns ultima dată la un spectacol de teatru? Când v-a luat prin surprindere reacţia emoţională a spectatorului din apropiere şi v-aţi autoînvinuit că sunteţi un insensibil? Şi, mai mult decât atât, de când a devenit plânsul în timpul unui eveniment teatral un indiciu al calităţii acestuia? Formele sub care apare starea de “catharsis” sunt multiple: a-l reduce doar la o singură reacţie, înseamnă a banaliza întreg înţelesul acestui termen.

Criticul Lyn Gardner explică acest fenomen din rândurile publicului de teatru, într-un articol pe blogul The Guardian despre artele performative. Comunicarea dintre Artist – Spectator are loc pe mai multe niveluri, fiind un schimb permanent de energie şi emoţii, un spaţiu viu şi complex, care se naşte de fiecare dată, şi care reprezintă principalul scop al teatrului.

Puteţi citi articolul la link-ul: http://www.theguardian.com/stage/theatreblog/2014/oct/14/crying-in-the-theatre-miss-saigon

Să vorbim despre cinema!

sursa foto: google

Akira Kurosawa şi Federico Fellini, sursa foto: google

Săptămâna aceasta am ales să vorbim despre cinema, pentru că am găsit un articol foarte interesant despre temele recurente din filmografia a cincisprezece mari regizori. Aşadar, ne-am gândit că iubitorii celei de-a şaptea arte ar fi încântaţi să cunoască sau să-şi confirme anumite idei legate de stilul lui Lars von Trier, Greenaway, Kubrick, Scorsese, Jodorowsky, Fellini şi alţii. Orice artist creează ţinând cont (voluntar sau involuntar) de experienţele personale, background-ul în care s-a dezvoltat şi care îi construiesc viziunea şi modul de a privi lumea. Orice creaţie are câte puţin din cel care a făcut-o posibilă – iar noi, ca privitori, nu putem să trecem cu vederea aceste mici “ochiuri” de personalitate, care dau suflet unui produs artistic.  Aşadar, recomandăm cu căldură articolul de mai jos:

http://www.tasteofcinema.com/2014/15-great-filmmakers-and-their-thematic-obsessions/