Posts

Ce încape într-o cutie

Cum se vede o zi obişnută de la balconul The Box  (foto credit: Ania Ciotlăuş)

Cum se vede o zi obişnută de la balconul The Box (foto credit: Ania Ciotlăuş)

Am împlinit aproape două luni de când ne-am stabilit în casă nouă. Pentru cei care încă nu ştiu ce înseamnă The Box, am să le spun pe scurt că aşa se cheamă casa Create.Act.Enjoy. Cei care au venit deja la evenimente, ateliere sau în vizită, şi-au făcut fotografii la perete, au dat un check-in şi, mai mult decât atât, şi-au dat seama că într-o cutie încap visele tuturor celor care intră aici. Ele apar sub diferite forme, de la teatru, film, scriere creativă, fotografie la arte plastice, dans contemporan sau muzică şi lista rămâne deschisă.

După patru ani de viaţă, Create.Act.Enjoy a crescut frumos şi generos, zic eu. La finalul 2011, când contextul ne-a adus împreună, vocile experimentate ne-au spus că primii trei ani sunt „luna de miere” independentă. Că după această perioadă fie „treci pragul” fie închizi totul în sertarul amintirilor frumoase de tinereţe. Ei bine, în acest moment consider că am trecut pragul cu succes şi am reuşit să rămânem tot noi – într-o formă mai responsabilă şi mai matură. Şi acest lucru înseamnă The Box.

Cum arată o zi obişnuită aici mi-e greu să spun, pentru că zilele nu seamănă unele cu altele. Singurul lucru care se repetă e drumul de acasă până pe Calea Moţilor. Aşa că am să descriu în mare ce s-a întâmplat şi se întâmplă aici, lăsând la o parte munca de birou, care ocupă un timp considerabil şi privită dinafară pare destul de deprimantă, însă e foarte necesară dacă vrei ca lucrurile să se întâmple. De fiecare dată când ajung în highlight-ul birocratic tipic românesc (şi aici cred că ştiţi cu toţii la ce mă refer!) îmi beau cafeaua pe balcon, privesc oamenii care vin aici şi îmi aduc aminte pentru ce fac asta. Pentru că merită. Pentru fiecare zâmbet sau explozie de râsete de la ateliere, pentru fiecare gând creativ care ne provoacă, pentru filmele de sâmbătă seara sau jocurile de la Întâlnirile Generaţiei cu Cheia la Gât, pentru colajele care atârnă acum de pereţii cutiei noastre în momentul în care scriu, pentru spectacolele care vorbesc despre noi, pentru prietenii şi colaboratorii noştri, pentru invitaţii şi oamenii care şi-au luat viaţa în mâini şi încearcă să ofere momente frumoase celorlalţi pe cont propriu. Pentru toate acestea am creat The Box.

P.S. Balconul nostru e la stradă – ca să ne putem privi mai bine!

Alexandra FELSEGHI

 

 

 

Terapia prin artă – o simplă joacă?

Un zâmbet pentru fiecare (terapie prin artă Create.Act.Enjoy, Spitalul de Recuperare Cluj, august 2014). foto credit: Alin Barbir

Un zâmbet pentru fiecare (terapie prin artă Create.Act.Enjoy, Spitalul de Recuperare Cluj, august 2014).
foto credit: Alin Barbir

Am început terapia prin artă în urmă cu aproape trei ani. Am început-o gândindu-ne că, prin ceea ce nouă ni se părea o joacă am putea ajuta oameni. Dar unul din principalele lucruri pe care le-am realizat o dată ce-am intrat în acest domeniu este că nimic din ce se întâmplă într-o şedinţă de terapie prin artă nu e, în esenţă, doar o simplă joacă.

La ora actuală, terapia prin artă în spitalele din România este un eveniment, uneori (de cele mai multe ori!) unic şi irepetabil la nivelul unei instituţii. Pentru cei care sunt interesaţi de beneficiile acestui gen de terapie complementară, le recomandăm un blog foarte bun în acest sens, care poate fi accesat aici.

Teatrul – o întâlnire virtuală

Eifman Theatre, sursa foto: www.google.com

Eifman Theatre, sursa foto: www.google.com

Teatrul este o întâlnire, spune Jerzy Grotowski. Iar cel mai important element al acestei întâlniri este împărtăşirea valorilor esenţial umane, fără a ţine cont de sex, rasă sau background cultural – o spun artişti ai scenei care au făcut istorie, de la Peter Brook la Andrei Şerban sau Marina Abramović. Ce înseamnă contactul uman astăzi, într-o eră în care „întâlnirea” deţine atât de multe posibilităţi şi variaţiuni, iar înţelesul ei din punct de vedere „clasic”, adică face to face, este privit ca o ultimă soluţie? Astăzi noile tehnologii pătrund la nivelul publicului de teatru, iar receptarea unui spectacol poate fi interpretată pe mai multe nivele: aceea a prezenţei fizice în sala de spectacol sau a vizionării lui live streaming. TheatreLink este o platformă internaţională prin care profesori şi elevi ai departamentelor de teatru din lume îşi pot urmări în timp real producţiile, pot participa la cursuri şi colabora de la distanţă, lansând teme de discuţii aplicate.

Părerile referitoare la transpunerea teatrului în spaţiul digital sunt împărţite – care sunt riscurile şi cât de importantă este păstrarea sa în zona palpabilului?

Iată un articol pe această temă, pe care îl recomandăm şi pe care îl puteţi citi aici.

Philip Seymour Hoffman în dialog cu June Stein

Philip Seymour Hoffman

Philip Seymour Hoffman

Philip Seymour Hoffman nu a fost doar o vedetă de cinema, cameleonică şi vulcanică, ci un actor, regizor şi producător strălucit în producţii de teatru. Labyrinth Theatre Company, fondată în 1992 de către un mic grup de actori, ajunsă astăzi la o echipă de cel puţin 120 de membri a fost ceea ce Hoffman numea “acasă”. Într-un interviu-discuţie cu June Stein, publicat de Bomb Magazine, vorbeşte despre teatru, film, relaţia actori-regizori şi procesul de creaţie.

Ne-a plăcut şi recomandăm!

Citeşte articolul la link: http://bombmagazine.org/article/3103/philip-seymour-hoffman

Lyn Gardner (critic de teatru The Guardian): “For crying out loud!”

Crying ClownCând aţi plâns ultima dată la un spectacol de teatru? Când v-a luat prin surprindere reacţia emoţională a spectatorului din apropiere şi v-aţi autoînvinuit că sunteţi un insensibil? Şi, mai mult decât atât, de când a devenit plânsul în timpul unui eveniment teatral un indiciu al calităţii acestuia? Formele sub care apare starea de “catharsis” sunt multiple: a-l reduce doar la o singură reacţie, înseamnă a banaliza întreg înţelesul acestui termen.

Criticul Lyn Gardner explică acest fenomen din rândurile publicului de teatru, într-un articol pe blogul The Guardian despre artele performative. Comunicarea dintre Artist – Spectator are loc pe mai multe niveluri, fiind un schimb permanent de energie şi emoţii, un spaţiu viu şi complex, care se naşte de fiecare dată, şi care reprezintă principalul scop al teatrului.

Puteţi citi articolul la link-ul: http://www.theguardian.com/stage/theatreblog/2014/oct/14/crying-in-the-theatre-miss-saigon

10 sfaturi de supravieţuire pentru tinerii regizori

John CairdCe înseamnă meseria regizorului? Control, viziune, autoritate, factor de decizie – regizorul este un punct central în procesul creativ, fără a fi nevoit să scrie un text dramatic, să joace un rol sau să construiască un decor. Bineînţeles, nimic nu-l opreşte să încerce toate acestea, dacă deţine reale aptitudini! Din afară, poziţia regizorului pare să fie job-ul perfect pe care l-ar putea avea cineva în domeniul artelor performative. Dar, cum nimic nu este atât de simplu precum pare, John Caird ne oferă 10 sfaturi de supravieţuire pentru cei care visează la această meserie.

Regizor de teatru şi operă, John Caird este membru onorific al Royal Shakespeare Company şi invitat permanent al Teatrului Naţional din Londra şi al Royal Dramatic Theatre din Stockholm. În 2010, Macmillan Publishers îi  publică volumul Theatre Craft – o carte pe care o recomandăm tuturor practicienilor!

Citeşte cele 10 sfaturi ale lui John Caird pentru tinerii regizori aici: http://www.theguardian.com/stage/theatreblog/2010/mar/23/theatre-director-10-top-tips

Willem Dafoe – “I like to disappear”

Willem DafoeZilele trecute am dat peste un filmuleţ dintr-o conferinţă în cadrul The Modern School of Film, în care actorul Willem Dafoe, în calitate de invitat, povesteşte despre relaţia actor – regizor pe un platou de filmare, despre modul în care se apropie de un rol şi îşi depăşeşte blocajele.

Willem Dafoe şi-a început cariera în anii ’70, alături de Richard Schechner, regizor al companiei de teatru experimental The Performance Group, din care s-a desprins celebrul The Wooster Group, câţiva ani mai târziu. A debutat în film în 1981, iar printre producţiile importante amintim: Platoon (1986), Born on the fourth of July (1989), The English Patient (1996), Shadow of the Vampire (2000), Spider – Man (2002), Nymphomaniac (2013).

Puteţi urmări video la link:

https://www.youtube.com/watch?v=Mz-xz5vgcBc

Enjoy 🙂

10 Recomandări de lectură

10 Recomandări de lectură

Astăzi vom răspunde provocării beletristice date de Facebook în ultima vreme. Aşadar, iată cele 10 titluri pe care le recomandăm cu căldură tinerilor practicieni în artele performative:

 

David Mamet – Teatrul, apărută la editura Curtea Veche, în 2013

O carte care se citeşte pe nerăsuflate şi pe care o recomandăm alături de dramaturgia şi scenariile de film ale lui David Mamet!

Mai multe info la link: http://www.curteaveche.ro/teatrul.html

 

Cristina Modreanu – Utopii performative, apărută la editura Humanitas, în 2014.

Cartea reprezintă o compilaţie a celor mai importanţi artişti radicali ai scenei americane în secolul XXI.

Mai multe info la link: http://www.libhumanitas.ro/cristina-modreanu-utopii-performative-humanitas-2014.html

 

Bonnie Marranca – Ecologii teatrale, o lansare editorială a revistei Scena.ro, cu sprijinul Teatrului Naţional Timişoara, în 2012

Eseurile lui Bonnie Marranca, vizionare şi creative, descriu şi analizează munca unor artişti precum John Cage, Meredith Monk, Heiner Müller, Elizabeth LeCompte, Richard Foreman, Robert Wilson, Lee Breuer şi alţii.

Mai multe info la link: http://atelier.liternet.ro/articol/12454/Alina-Nelega-Bonnie-Marranca/Cuvint-inainte-la-Ecologii-teatrale.html

 

Paul Allain, Jen Harvie – Ghidul Routledge de teatru şi performance, editura Nemira, 2012, Colecţia Yorick

O carte care nu ar trebui să lipsească din biblioteca practicienilor!

Mai multe info la link: http://www.nemira.ro/yorick/ghidul-routledge-de-teatru-si-performance–2072

 

Andrei Şerban – Mereu spre un nou început. Atelier teatral ţinut la Teatrul Naţional din Cluj, editura Tracus Arte 2013

Cartea, gândită şi alcătuită de Eugenia Şarvari, este o transcriere fidelă după înregistrările audio ale atelierului cu regizorul Andrei Şerban, desfăşurat în iunie 2005 cu actori ai Teatrului Naţional „Lucian Blaga” din Cluj – Napoca şi studenţi ai Facultăţii de Teatru şi Televiziune.

Mai multe info la link: http://www.tracusarte.ro/?p=2468

 

Yoshi Oida şi Lorna Marshall – Actorul Invizibil, editura ArtSpect 2009

Un studiu practic şi fascinant despre arta actorului, scris în colaborare cu Lorna Marshall, cu un cuvânt înainte de Peter Brook.

Mai multe info la link: http://www.arthoc.ro/show_book.php?isbn=978-606-92125-3-0

 

Zeami – Şapte tratate secrete de teatru Nō, editura Nemira, Colecţia Yorick, 2011

Prima traducere în limba română a tratatelor cu Zeami!

Mai multe info la link: http://www.nemira.ro/yorick/sapte-tratate-secrete-de-teatru-no–1895

 

Teatrul Companiei Socìetas Raffaello Sanzio – Conversaţii cu Claudia Castellucci, Romeo Castellucci, Chiara Guidi, Joe Kelleher, Nicolas Ridout. Revista Scena.ro, cu sprijinul Teatrului Naţional Timişoara, în 2013

Prima traducere în limba română a pasionantelor conversaţii cu membrii Companiei Socìetas Raffaello Sanzio privind procesul lor de creaţie.

Mai multe info la link: http://ro.tntimisoara.com/colectia-atent/

 

Isabelle Ginot şi Marcelle Michel – Dansul în secolul XX, Centrul Naţional al Dansului Bucureşti şi Editura Art, 2011

O istorie a dansului secolului XX, alături de analize şi prezentări ale celor mai importanţi coregrafi ai secolului.

Mai multe info la link: http://www.editura-art.ro/carte/dansul-in-secolul-xx

 

K. S. Stanislavski – Munca actorului cu sine însuşi, apărută la editura Nemira, Colecţia Yorick, în 2013

O traducere minunată realizată de Raluca Rădulescu şi o prefaţă pe măsură, semnată de regizorul Yuri Kordonsky.

Mai multe info la link: http://www.nemira.ro/yorick/munca-actorului-cu-sine-insusi,-vol-1–2240

Lectură plăcută!

 

 

 

 

Călina Ghiţulescu Langa – despre design, teatru şi fotografii vechi

Calina Ghitulescu Langa - Rochia Calendar Performance-ul Terra 2013  care a avut loc în februarie anul acesta ne-a adus pentru prima dată în contact cu designerul Călina Ghiţulescu Langa. Am urmărit de aproape creaţiile sale şi suntem foarte fericiţi să putem colabora pentru viitorul spectacol, Lost in Transition.

Până atunci, vă recomandăm să urmăriţi blogul Diva şi Divanul pentru a afla mai multe despre amplul şi interesantul proiect al Rochiei Calendar, compus din patru minicolecţii concepute pentru fiecare anotimp în parte şi inspirat din elemente specifice acestora. Cel mai nou episod, “Vara” conţine o notă nostalgică, fiind construit pe folosirea unor poze vechi de familie.

De asemenea, tot aici veţi afla mai multe din „culisele” producţiei Sweeney Todd, de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, unde Călina Ghiţulescu Langa a jucat rolul de asistent de costume al d-nei Doina Levintza. „Eu am avut ocazia aparte şi specială de-a  lucra cu doamna Doina Levintza ca asistent de costume, experienţă  pe care mi-am dorit-o, tainic, de pe vremea când eram studentă, şi tata, criticul Mircea Ghiţulescu, m-a prezentat dânsei pe coridoarele Teatrului Naţional din Cluj, unde, la vremea aceea se lucra la spectacolul regizorului Mihai Măniuţiu, Richard al III lea”, scrie designerul pe blogul său personal.

Mai multe info: http://calina-divasidivanul.blogspot.ro/