Uneori cu cât crezi că ești mai informat, cu atât s-ar putea să fii mai dezinformat

Foto: Bogdan Botaș

Ioana-Maria Repciuc are gânduri animate când vine vorba despre anul în curs. Ne-a împărtășit câteva din provocările, dificultăți și descoperirile cu care a făcut cunoștință în această perioadă demnă de un scenariu de film.

Filmul ei despre anul 2020 ar fi cu siguranță o animație horror cu pești, scoici, raci și sirene. L-ar numi Mica Sirenă în stare de alertă sau Pe sub apă peștii nu put. Scenariul ar fi foarte simplu. Toate vietățile subacvatice ar țipa după ajutor, dar fiind sub apă, nimeni nu le-ar auzi. Ar alege animația pentru că n-ar avea buget pentru o distribuție și l-ar face nonverbal, tot din același motiv. Opțiunea „roagă un prieten să te ajute fără bănuți” nu ar exista pentru că știe ce înseamnă și nicidecum nu ar încuraja așa ceva. Ar încerca să obțină totuși drepturi pentru Baby Shark drept coloană sonoră. Ar fi un scenariu deconectant. Ai fi atât de fascinat încât n-ai mai pleca urechea nici măcar la teoriile conspirației. Ioana nu crede în ele, dar recunoaște că e tentant să pleci urechea la așa ceva. Unele par foarte bine documentate și argumentate, dar în epoca asta a tehnologiei în care aproape orice informație poate deveni publică doar la un click distanță, încearcă să verifice de mai multe ori toate informațiile care ajung la ea și să le treacă prin filtrul propriu. E foarte ușor să cazi în capcana a „tot ce zboară se mănâncă”. „Am impresia că uneori cu cât crezi că ești mai informat cu atât s-ar putea să fii mai dezinformat defapt”, spune ea.

Că veni vorba despre tehnologie, Ioanei i se pare sinistru în calitate de actriță să repete online. A ținut și niște ateliere pe Zoom. E bine că s-au găsit soluții, dar i se pare foarte obositor. Când stă cu ochii lipiți de un ecran atât de mult timp se simte ca un robot. Copiii se bucură, le place, dar și ei tânjesc după întâlnirile fizice. Există și avantaje. Unul dintre ele ar fi flexibilitatea lucrului „de acasă”. Pantalonii de pijama merg cu orice, mai ales că nu se văd la cameră. Are nevoie doar de o bluză, puțină lumină, wi-fi și o cafea bună. Apoi, ca artist chiar trebuie să știi să te vinzi, iar faptul că a învățat o grămadă de lucruri despre promovarea online crede că e un lucru care merită un loc de cinste pe lista cu avantaje. Îi e dor de prietenii pe care nu i-a văzut în carne și oase dinainte de pandemie. Se bucură să vadă oameni. E extrem de fericită să întâlnească pe oricine. Chiar dacă Zoom a facilitat păstrarea legăturii virtuale, nimic nu se compară cu energia unui zâmbet real. I se pare ciudată dorința de a oferi o îmbrățișare, dublată de responsabilitatea de a nu o face pentru a te proteja sau pentru a proteja persoana cu care te întâlnești. Speră să putem să ne comportăm din nou așa cum simțim, nu cum ne dictează normele de siguranță. Aceste norme au impus schimbări și în cadrul activităților de anul acesta de la Terapie Prin Artă, la care Ioana a mai participat în calitate de artist colaborator în edițiile anterioare. Mereu a fost o provocare, dar anul acesta i se pare de departe cel mai intens. Este prima ediție în care are și alte sarcini înafară de partea strict artistică și are ocazia să privească mecanismele de funcționare mai de aproape. Se simte parte din familie ceva mai mult decât înainte și consideră că are enorm de multe de învățat.

Ioana încearcă să își mențină viu optimismul și speră ca toate eforturile depuse să aibă efectul dorit. A început să își asculte vocea interioară și să creadă din ce în ce mai mult că Universul o protejază ferind-o de anumite proiecte și anturaje care probabil nu ar contribui armonios la dezvoltarea ei. Se consideră o persoană extrem de norocoasă deja, fiind înconjurată de cei mai frumoși oameni. Mulți, puțini, nici nu are importanță la urma urmei. Îi simte aproape mereu și asta contează enorm. „Cu toate astea, oricât mi-aș dori ca materialul să nu conteze deloc, aș fi o ipocrită să nu menționez dorința de a avea ceva mai multă stabilitate în plan profesional și poate aceea de a nu mai plăti o chirie, cândva, dacă nu anul viitor, atunci cât mai curând.”

 

Foto: Bogdan Botaș

Foto: Bogdan Botaș

Auto-interviu narativ realizat de Ioana Maria-Repciuc, actriță, colaboratoare a asociației Create.Act.Enjoy.